Goana după casă şi postura de antrenor

Da, nu râde, R.R a devenit şi antrenor de blogger sau blogger coach. Sună mai bine în engleză, ştiu. Se cuvin explicaţii:

Anul trecut, împreună cu alţi 9 bloggeri celebri (Cristian Bunoaica, Victor Kapra, Dorin Boerescu, Viorel Copolovici, Bobby Voicu, Cristian Manafu, Cristian Dorombach, Dragoş Stanca şi Cristian China-Birta) am ales să susţin, prin postura de blogger coach, primul reality show imobiliar online din România – Goana după casă. Fiecare dintre cei 10 bloggeri a devenit antrenorul unuia dintre cei 10 concurenţi, în proiectul lansat de Imopedia.ro, proiect ce urma să premieze cei mai prefesionişti “cautători de case”.

Mi-am ales, dacă mi se permite să spun aşa, să o susţin pe Cristina. Fără feminisme, doar aprob ideea de femeie independentă.

Dar mai bine o las pe Cristina să ne povestească mai multe despre proiect şi despre Goana după casă:

Buna seara, tuturor!

“Imi caut inspiratia in camera de hotel, cu laptopul in brate, departe de Bucuresti, departe de agitatia din lumea imobiliara de acasa. Recunosc, am luat-o la pas in Goana după casă in 2010, si nu pot sa arunc in totalitate vina asupra serviciului, care m-a adus departe de tarisoara noastra draga. A fost optiunea mea de a nu ma avanta prea tare si de a studia piata cu atentie inainte de a ma inhama la datorii.

Nu sunt genul de persoana careia ii place sa se indatoreze, m-am limitat mereu la posibilitatile materiale proprii cand a venit vorba de cheltuieli. Bineinteles ca nu am sa strang pana la batranete, ca sa imi permit sa platesc cash o garsoniera (vorba reclamei), dar consider ca achizitia unei locuinte inseamna mai mult decat obtinerea aprobarii unui dosar de creditare.

Tot ce am gandit in ultimele luni, tot ce am aflat, tot ce am facut in materie de imobiliare, am impartasit cu voi, sub tutela Imopedia. Mi-am dat seama ca Bucurestiul nu e chiar atat de stralucitor precum mi se parea acum cativa ani, cand am venit plina de speranta in Capitala. De fapt luciul ii cam pierise dupa primii 4 ani de studentie. Sa fie clar, nu ma vad pentru prea multi ani locuind in Bucuresti, mi se pare un oras care absoarbe prea multa energie si imprastie nervi, stress si mizerie. Si totusi, gandul ca banii de chirie se duc si nu se mai intorc, faptul ca, la un mic calcul, rata la banca pentru un potential apartament era echivalenta cu chiria lunara, faptul ca a aparut in peisaj Prima Casa, m-au determinat sa intru in joc si sa consider cumpararea unei locuinte o investitie bunicica.

Prin Goana după casă mi-am intarit convingerile – am aplecat urechea la sfaturi, am cautat si mi-am dorit sa gasesc acel apartament care sa ma reprezinte, mi-a facut placere si a fost chiar instructiv sa trag cu ochiul si in curtea vecinului (referindu-ma la ceilalti concurenti), am participat la seminarul “Ce credit  e mai avantajos: in lei sau in euro?” si mi-a deschis ochii spre moneda autohtona.

Si faptul ca acest concurs a ajuns la final nu inseamna ca eu nu voi merge mai departe – pentru ca imi doresc cu disperare acel locsor al meu, caruia sa ii spun “casa mea”. Dar inseamna ca a venit momentul sa ne luam la revedere, sa ne salutam, sa le multumesc organizatorilor si celor care au m-au urmarit pe blog, si nu in ultimul rand bloggeritei mele Roxana, pe care am sa o las sa preia fraiele, si, cel putin prin ea, am sa fiu si eu prezenta miercuri, la marea adunare.”

Aşa îşi încheie Cristina povestea. Începutul, deznodământul şi punctul culminat le poţi găsi pe pagina ei  … aici …

Concluziile sau poveţele ţi le lăsăm ţie. Culmea e că şi eu gândesc la fel precum Cristina. Cum ar veni aş putea bifa această experienţă ca parte din seria ” Toata se întâmplă pentru un motiv” sau “Cine se aseamănă se adună”. Recunosc şi eu am avut multe de învăţat. Şi nici măcar nu sunt în Goana după casă.
Mi-ar aduce satisfacţie, mai ales ca antrenor de blogger, dacă Cristina ar câştiga competiţia. Dar asta rămâne de văzut pe 17 februarie, când are loc festivitatea de premiere. Îi ţinem pumnii?