un plic ALB

Când am intrat în bloc m-am împiedicat de preşul de la intrare. Primul semn că ceva avea să fie în neregulă. Am mers înainte şi am apăsat pe butonul ce cheamă liftul. Butonul nu funcţiona. Al doilea semn. De ce nu ştiu nici în ziua de azi. Înainte să aleg calea scărilor am ales să deschid uşa de la cutia poştală. Nu avea şi nu are lacăt. Al treilea semn. De ce? Pentru că nu văd rostul lacătului. În cutia poştală era un plic. Mare. Alb. Gol. Nimic scris pe el. Alb pur. Panică. Nu am mai primit vreodată şi nu am auzit pe nimeni să fi primit vreodată un plic alb, gol. Şi mai multă panică. Să fie amendă? Să fie scrisoare de dragoste? Să fie bombă? Să fie antrax? Să fie otravă pentru câinele meu? Să fie o propunere indecentă de la vreun vecin? Să fie o propunere indecentă de la vreo vecină?

Am stat ceva timp şi am analizat. Să deschid să nu deschid. Să ignor să nu ignor. Şi sunt repezită de fire. Ceva nu era în regulă.

Şi am deschis.

Era o coală de hârtie în plicul mare, alb, gol.

Pe coala de hârtie titlul începea cu: vrei să faci un împrumut la bancă ….”

Dublă risipă de hârtie şi energie. Tot la gunoi a ajuns plicul alb, mare şi gol.



18 thoughts on “un plic ALB”