Sufletul pereche există

Citit la Şi blondele gândesc : Şi nici sufletele-pereche nu mai sunt ce au fost… întrebarea e: au fost vreodată? Pe viaţă sau doar pentru moment. Le-aţi văzut, umblă prin vecini sau doar prin poveşti?

Nu, nu sar repede să confirm ci deopotrivă. Am crescut cu principiul Vitoriei Lipan – până nu văz cu ochii mei, aud cu urechile mele, nu cred – şi deşi am dat greş de ceva ori continui să îl susţin, pe el, principiul. Asta e şi motivul pentru care îmi permit să comentez afirmaţia Mirunei de la Şi blondele gândesc.

Poate sunt eu mai norocoasă, dar recunosc că am un suflet pereche. Nu ştiu pentru cât timp, nu ştiu de ce s-a lipit de mine sau el de el, nu ştiu cu ce scop. Există sub forma unei fiinţe umane, nu îmi e iubit, nici amant, nici soţ, nici cel mei bun prieten, nici cea mai bună prietenă, nici rudă, nici soră, nici frate şi nici mamă sau tată.

Relaţia noastră depăşeşte puterea mea de înţelegere, am renunţat demult la analiza ei exactă şi am acceptat să mă bucur de ce îmi oferă ea, relaţia cu acest om prea deosebit pentru a fi descris în cuvinte.

Cum se explică asta? Îmi e ca un fel de cel mai bun prieten dar la un alt nivel spiritual, pe care greu îl înţeleg pentru că încă mai am de experimentat relaţiile interumane … un nivel care implică compabiliatate.

Teoretic, termenul de suflet pereche poate avea mai multe înţelesuri, interpretări. Definiţia în engleză satisface cel mai corect în acest caz şi o propun în varianta cea mai optimă, cea netradusă:

Soulmate is a term sometimes used to designate someone with whom one has a feeling of deep and natural affinity, love, intimacy, sexuality, spirituality, and/or compatibility. A related concept is that of the twin flame or twin soul – which is thought to be the ultimate soulmate, the one and only other half of one’s soul, for which all souls are driven to find and join. However, not everyone who uses these terms intends them to carry such mystical connotations.

Sufletul meu pereche nu e cel din poveşti ci e doar un om cu care sunt compatibilă. Povestea noastră nu e la fel ca cea din filme. E una simplă ce implică doi oameni ce se află într-o relaţie de amiciţie ca oricare alta, dar care presupune respect reciproc (în adevăratul sens al cuvântului) şi un mare grad de compabilitate. Nu “love, intimacy, sexuality, spiritualityci doar “compatibility“. Nimic mai mult decât acele dese momente în care gândim la fel, luăm separat şi inconştient aceleaşi decizii sau pronunţăm aceleaşi gânduri în stilul fazelor clişeiste de film.

îmi imaginez că atunci când ai îndeajuns respect pentru tine, renunţi la a mai analiza omul de lângă tine ( fie amic, cel mai bun prieten, iubit, soţ, frate, tată etc) şi îl accepţi aşa cum e fără să încerci să îl schimbi … abia atunci eşti mai predispus la a întâlni pe cineva … atât de “ireal” precum sufletul pereche.

Sunt multe care nu pot fi înţelese ci doar acceptate aşa cum sunt. Probabil şi sufletul pereche e unul dintre acestea. Nu pot spune cu certitudine că ceea ce simt pentru acest om – sufletul meu pereche – se încadrează corect în definiţia termenului, cel puţin teoretic. Practic însă da. Ppentru simplul motiv că relaţia noastră diferă de celelate relaţii ale mele, cele cu familia, fratele, iubitul, prietenii, prietenele, amicii, cunoscuţii, clienţii etc.

Eu una, da, cred în sufletul pereche pentru că  – “am văzut cu ochii mei şi auzit cu urechile mele”.

P.S Nu, nu m-am îndrăgostit de genul cum pare sau cum se înţelege.  Şi îndrăgostitul are mai multe feluri …



10 thoughts on “Sufletul pereche există”