Sighișoara

Eu una nu prefer orașele. Nici ale României, nici ale vreunei alte țări. Coclaurile. Da, coclaurile și iar coclaurile. Dacă aș putea sta numai pe coclauri aș fi cea mai fericită. Din pacate ca să ajung pe coclauri trebuies să plec din oraș și să locuiesc în oraș. Că așa-i în tenis.

Nu am un oraș al meu. M-am născut și am crescut la munte, poate asta o fi motivația pentru care, deși de la 7 ani locuiesc la oraș, și am schimbat multe orașe, nu am reușit să mă atașez definitiv de niciunul. Nici de Bacău, nici de București, nici de Dublin, nici de Londra.

În schimb am o obsesie efervescentă pentru Sighișoara. Și în mintea mea l-am etichetat ca orașul meu. Deși nu e, nu a fost și l-am vizitat de prea puține ori.

Dar îmi place Sighișoara. E singurul oraș din România care m-a impresionat cu personalitatea sa. Și mai mult ca sigur într-o viață anterioară am locuit în cetatea de pe vârf de deal.

Îmi place Sighișoara pentru că am ajuns acolo printr-o pură întâmplare și una prea frumoasă de altfel. Îmi place Sighișoara pentru florile de pe zidul casei în care am dormit o noapte. Îmi place Sighișoara pentru că și-a păstrat cuminte arhitectura medievală și izul fin al pietrelor de construcție.

Îmi place Sighișoara pentru străzile înguste și balamalele de la ferestre. Îmi place Sighișoara pentru că o poți fotografia din orice unghi în culori misterioase de sepia. Îmi place pentru că sus în cetate chiar te simți ca într-o cetate. Și dacă mai nimerești și în perioadele festive chiar uiți complet de lume, fus orar și coordonate GPS.

Îmi place Sighișoara pentru că până și arhitectura nouă, post comunistă, respectă pe cea veche, medievală. Îmi place Sighișoara pentru că îți oferă nenumărate motive să o placi. Să îl placi. Pe el orașul, pe ea cetatea.

Am sau nu dreptate? Mai iubește cineva Sighișoara?

Sunt curioasă cine iubește Bucureștiul …

P.S – excelentă ideea cinstirii orașelor. Cu ocazia asta am ajuns și eu la concluzia că orașele merită o a doua șansă.