AGNITA FREE SPIRITS RIDE 2009

R.R şi primul concurs 4×4. Tocmai ce m-am întors de la Agnita, unde pentru 3 zile am avut parte de una dintre cele mai frumoase şi de nedescris experienţe din viaţa mea, aşa că musai trebuie să o trec în jurnal. Mii de mulţumiri domnului copilot Semaca, pentru învăţături, sfaturi şi copilotaj de excepţie. Cum scriam şi mai sus, prea frumos să încerc o descriere, prin urmare, păstrez pentru mine senzaţiile tari şi redau doar un scurt şi la obiect foto rezumat.

Joi 20 august 2009, la 02.00 AM ajuns la Sărături Băi pentru AGNITA FREE SPIRITS RIDE 2009, primul meu concurs de offroad sau 4×4. Sper că nu şi ultimul.  La 03.00 AM, cu ajutorul domnului Daniel, concurent şi el, instalam cortul  şi bifam şi “stat la cort pentru prima oară în viaţă”. Cam târziu dar asta e. Mulţumiri domnului Doru pentru împrumut cort şi staţie:

Vineri, 21 august 2009, am plecat de dimineaţă la o plimbare de încălzire, pe coclauri, în coloană. Am trecut şi de o pantă mai dificilă, dacă obţin imagini revin:

După plimbare a urmat TRIAL-lul, probă de calificare cu public. Acţiune şi adrenalină în adevăratul sens al cuvântului pentru că proba e contra timp şi pe echipe de câte 2:

Dar şi peripeţii, pentru că era să calc un fotograf poziţionat extrem (aştept cu nerăbdare imaginea doveditoare) şi înainte de linia de sosire am dărâmat un mini zid de beton:

Dark Dude nu a păţit nimic şi a rămas intact pe toată perioada concursului. Cu excepţia câtorva zgârieturi de la crengile din pădure şi ţeava de eşapament un pic îndoită. Seara am “beut de necaz” pentru că din cauza mea echipa s-a calificat printre ultimele, însă am ţopăito – dansat de bucurie pentru că luam parte la adunare aşa grozavă.

Sâmbătă 22 august 2009 am pornit tot de dimineaţă, escortaţi cum se cuvine de poliţie, spre linia de start:

Traseul pentru concurs l-am parcurs în două etape. Prima parte, traseu liber cu roadbook(un fel de instrucţiuni de folosire coclauri):

Unde copilotul are rolul principal, pentru că fără instrucţiunile lui rişti să te pierzi şi să nu termini la timp. Şi partea a doua – SPECIALA, un traseu special, evident. Traseu care mi-a creat ceva emoţii şi care după ce l-am parcurs mi s-a părut simplu. Din păcate imaginile nu oferă realitatea, însă tot la limita panglicilor, am urcat şi coborăt printre copaci:

Şi coborât şi urcat printr-o mică baltă cu noroi:

La urcat m-am înpotmolit însă şi am admirat din inclinaţie, copilotul în acţiune şi cum funcţionează troliul:

Şi glorios am scos din namol şi colegii de echipă:

Seara, după concurs, am ţopăito dansat, hilizit şi petrecut cu minunata gaşcă.

Duminică, 23 august 2009, tot de dimineaţă, a urmat festivitatea de premiere, unde am aflat ca echipa noastră a terminat pe locul 5 şi cu extaz ascuns am primit premiu special pentru “cel mai bun debut”. Acuma nu ştiu dacă premiul mi s-a acordat pentru că am fost singura femeie pilot, sau pentru că am avut un copilot de excepţie. Cert e că pasiunea asta va rămâne cu mine mult şi bine. Abia aştept următoarea întâlnire şi noi coclauri de cucerit.

Frumos, prea frumos …

P.S – încă nu m-am trezit la realitate şi era să uit, în Dealu Frumos (unde apropo, se afla centrul tarii), aproape de tabara noastră, am admirat o biserică fortificată atestată documentar în 1321.

Revenit cu un filmuleţ obţinut prin amabilitatea domnului Daniel (mersi fain):



30 thoughts on “AGNITA FREE SPIRITS RIDE 2009”