R.R în turul României – Centrul

Am admirat sudul patriei, în episodul de mai jos şi încep o nouă filă de jurnal cu centrul, centrul ţării. Cel mai frumos frumos pe care îl are sudul – Dunărea şi mai ales Delta Dunării, pe care am admirat-o de la distanţă doar. Dar să ne întoarcem la inima patriei.

Ziua 4 – 12 august 2009

10.00 – am făcut ochi, şi eu şi Fido, într-un hotel din Sibiu. În aşteptarea copilotului pentru traseul zilelor următoare am savurat “scrambled eggs” (nu ştiu cum le zice în română) unul din motivele pentru care ador să stau la hotel. Cum ar veni, orice hotel care se respectă, serveşte clienţilor, la mic dejun – “scrambled eggs”.

11.11 – avem copilot, plecăm în cercetarea oraşului Sibiu şi apoi spre Maramureş. Sper

00.06 – mulţumesc şi slavă că sunt întreagă, am ajuns doar la Sighişoara şi înoptăm într-o casă veche de 400 de ani. Dar să începem cu începutul:

Am pornit cu voie să cercetăm Sibiul, am oprit la o cafea în Piaţa Mică din centrul Sibiului, pentru a stabili punctele de interes, însă a venit ploaia şi ne-a dat toate planurile peste cap. Am hotărât să continuăm traseul spre Maramureş, cu speranţa că ne vom reîntoarce în Sibiu. Am avut timp însă să admir Podul Mincinoşilor:

Şi ochii Sibiului

Am pornit apoi agale înspre Bistriţa. Numai că am nu am ajuns acolo. De la Mediaş am deviat de la şosea spre Biertan, după Brăteni, prin Aţel şi Dupuş. De la Dupuş trebuia să ajungem leger la Biertan, pe un drum de ţară. Era soare, frumos, uscat şi un drum ce părea simplu. Am deviat din greşeală prin pădure, şi când ne era lumea mai dragă … a început să plouă. Am coborât rapid înapoi însă prea târziu. Nu ştiu nici acum cum am ieşit. Slavă butonului pentru diferenţial:

Am scăpat teferi din pădure, deşi Dark Dude s-a ales cu spatele boţit:

Şi când am crezut că am scăpat cu bine (dacă alunecam la vale în gropile din pădure acolo rămâneam) şi a încetat să mai plouă, Dark Dude a început să alunece la vale, neavând cauciucuri decât pentru şosea:

Am fost nevoită să o iau pe arătură, şi îmi cer scuze oficial celor cărora le-am deranjat porumbul:

Cumva am reuşit să trec şi prin noroaie, care nu par grave în poza de mai jos, dar care pentru pentru cauciucuri de şosea sunt un adevărat chin:

Şi am oprit înainte de 10 metri de unde am pornit, din cauza unei porţiuni de drum, pe care alunecam şi cu piciorul uman, porţiune care avea şanturi serioase şi pe stânga şi pe dreapta:

Copilotul a fugit în sat după ajutor şi s-a întors cu un tractor şi localnici care ne sfătuiau să coborâm încet la vale. Prost sfat, din câte am înţeles mai apoi, sigur picam în şant şi numai în chinuri ieşeam de acolo. Dacă ieşeam.

Milioane de mulţumiri oficiale domnului Gogo, pentru sfaturi şi pentru că şi-a mobilizat amicii şi l-a trimis în ajutor pe Adi. Milioane de mulţumiri şi lui Adi, mi-a curăţat cauciucurile de noroi printr-o metodă pe care nu am apucat să o surpind, din păcate şi m-a sfătuit să o iau înapoi pe unde am urcat.  Cu escorta lui în faţă, am prins curaj şi am apăsat pedala:

Nici acum nu îmi vine să cred că am reuşit să trec cu bine, numai prin noroaie, fără cauciucuri şi nu am alunecat la vale. Încă mai simt cum fuge pâmântul sub pedală. Şi cică asta ar fi traseu foarte uşor. Mie şi frică să mă gândesc cum o să fie la concurs, săptămâna viitoare. Dumnezeu cu mila pentru dragul meu Dark Dude.

Fascinat şi extrem. Până la urmă am ajuns şi la primul obiectiv al zilei, satul Biertan:

Şi biserica fortificată:

Ce se află sub patrimoniul Unesco:

Din păcate nu am reuşit să îi admiram şi interiorul pentru că se terminase programul când am ajuns noi.

Şi asta a fost una dintre cele mai extreme zile din viaţa mea. Sper să mai vină şi altele. Îmi vine să râd de mine acum o săptămână, când credeam dificil, traseul până la platoul Bucegi. Ah, adrenalina şi extremul. Greu de descris.

Ziua 5 – 13 august 2009

09.00 – ce plăcut să te trezeşti în liniştea din Sighşoara. Purcedem la a cerceta oraşul şi apoi înspre Maramureş. Sper. Din nou doar sper că la fel speram şi ieri.

11.10 – La o cafea în Sighişoara, comentez tipologia turistului cu copilotul

23.00 – frumos şi traseul de azi dar deloc extrem. Sighişoara mi-a plăcut prea mult, sigur am locuit în cetate în altă viaţă. Prea m-am simţit în largul meu pe străduţele centrului vechi:

Cu tristeţe am părăsit oraşul meu preferat din România şi am continuat turul RO prin Tg. Mureş:

Apoi prin Reghin, Bistriţa, Năsăud şi de la Săcel am intrat în Maramureş. Pentru Nord deschid o nouă filă de poveste.

27 thoughts on “R.R în turul României – Centrul”