R.R în Europa

Astăzi,  joi 2 iulie 2009, am pornit la drum, pe soşea, în prima mea delegaţie internaţională pentru revista Ideal Mariaj. Destinaţia – Essen, Germania. Scopul – târg internaţional de nunţi. Frumos, nu? Doar că Germania nu e una din tările mele preferate. Să încerc un mic jurnal de bord.

06.00 – trezirea. Uitat să mă spăl pe dinţi.

08.00 – părăsit Bucureştiul.

09.00 – oprit la benzinărie pentru cafea, pe care cafea, am reuşit să o vărs pe mine şi să distrug bunătate de rochie vintage.

10.00 – depăşit maşina poliţiei pe autostradă (călătătorim cu un BMW X5 ce-i drept), care maşină ne-a cedat şi calea.

10.59 – savurat la mic dejun celebrii mici de Dealul Negru. Mă rog sunt de grătar dar fie.  Nimic interesant pentru jurnal de bord în imagini.

11.45 – Julio Iglesias (sper să nu moară şi acesta cât timp sunt plecată în delegaţie) ne ţine companie în timp ce traversăm valea Oltului.  O prea frumoasă vale a Oltului de care nu cred că m-aş plictisi vreodată. Şi eu mă plictisesc repede.

11. 55 – observat atent rutina zilnică de pe valea Oltului:

20.30 – în sfârşit am ajuns în Timişoara. Cină pregătită de dragul meu unchi Ion şi pe urmă întâlnire cu alţi dragi oameni, undeva în centru.

00.00 – văzut şi vorbit pe fugă cu oamenii dragi, vă las să ghici cine, ce şi cum (din imagine lipseşte Oana – Nu mă plictisi):

Şi astfel se încheie prima mea zi de delegaţie.

Ziua 2 – 3 iulie 2009

07.30 – trezirea. Mici afaceri cu transferuri ilegale (glumesc) după care pornim spre Germania.

11.40 – părăsit scumpa patrie prin vama Cenad.

23.58 – ajuns aproape cu 500 de km de destinaţia finală, undeva după Nurenberg, Germania. Mâine continuăm traseul spre Essen. Riscurile nu îşi au rostul. Pentru că nu am avut acces la internet pănă acum (şi am ajuns să plătesc în momentul asta 6 euro pentru 24 de ore pentru acces la internet) trec în jurnalul de bord esenţialele zilei 2:

Traversat Ungaria – nimic interesant

Traversat Austria – mult mai interesantă, mai ales partea în care am luat prânzul la restaurantul Marche. Am savurat pentru prima oară – pere prăjite în sos de curry:

Şi o specie divină de salată, cu gust iute precum ridichea, pe numele ei englez – CRESS. Denumirea românească nu o găsesc:

Traversat un pic şi din Germania – interesant găsit această preafrumoasă mănăstire  din Melk (mulţumesc Natty pentru informaţii).

01.34 (ora României) – merg în ţara viselor cu 4×4.

Ziua 3 – 4 iulie 2009

06.30 – m-am trezit mai obosită decât eram când m-am culcat. De o lună mă trezesc numai la astfel de ore. Visez la ziua când voi dormi până la 15.00.

13.20 – ajuns la destinaţie – Holiday Inn Hotel din Essen. Obositor traseu şi foarte plictisitoare autostrada. Displac autostradele, mai ales când nu conduc.

14.00 – gătit frumos şi plecat înspre MODATEX – motivul delegaţie şi expoziţe pentru industria în care lucrez.

22.00 – eu şi prietenele mele găinile, mergem la culcare devreme.

Ziua 4 – 5 iulie 2009

06.30 – trezirea. Evident. Azi interviuri, designeri, colectii etc. Tot nu imi place Germania. Imi pare rau.

21.49 – repaos în camera de hotel. Internet tot cu o oră gratis pe zi (altfel taxat cu 5 euro pentru 15 min = jaf la drumul mare) primesc, prin urmare subliniez punctele interesante ale zilei:

1. Rochie inspirată de o catedrală ( ghici care?)  de la Sky is no limit:

2. Cocheta madame Mireille Herve, de la Herve Mariaje:

3. Si cea mai urâtă rochie de mireasă de la acest târg Modatex şi din istoria rochiilor de mireasă:

22.04 – închei relatarea pentru ziua 4. Mâine poate îmi găsesc 4×4. Dă Doamne.

Ziua 5 – 6 iulie 2009

O zi memorabilă din viaţa mea pentru că …. în sfârşit un vis a devenit realitate:

Nu am poze cu ea (Toyota Land Cruiser VZY 90), încă, pentru că abia am ajuns la hotel după o zi nebună de alergat pe autostradele nemţeşti după 4×4. Şi nu aş fi reuşit dacă nu m-ar fi ajutat grozavul şef – domnul Emanuel Dobromir – căruia îi rămân datoare vândută (şi soţiei Suzanne).

Cam cât de extrem e să pleci în delegaţie şi în drum spre să îţi zică şefu: “Păi dacă tot mergem în Germania nu vrei să îţi iei şi 4×4?”

Şi mai extrem e că înainte să plec din ţară a trebuit să fac rost de bani gheţă în câteva ore. Draga mea vară Diana a trebuit să îşi golească toate conturile. Mă rog … poveşti pentru nepoţi.

Cam asta a fost ziua 5 pe scurt. Mă scuzaţi, mă duc să ţopăi de fericire pe patul din camera mea de hotel.

Ziua 6 – 7 iulie 2009

Ultima zi de expoziţie MODATEX. La câte rochii de mireasă am vazut zilele astea, din toate unghiurile, jur că nu mă voi mărita vreodată. Mâine altă zi de delegaţie – mergem în Olanda. Şi duc şi noul meu copil – 4×4 adică – pe meleaguri fără coclauri. Săracul copil, ce suferă cred.

Interesant astăzi:

Un nene cu o coafură antică:

Şi o apă mult mai interesantă decât reducerile şi magazinele (inclusiv H&M) din Essen:

Mâine delagaţie în Olanda la o fabrică de rochii de mireasă. Plus condus copilul drag.

Ziua 7 – 8 iulie 2009

În cea de a şaptea zi de delegaţie am avut ocazia să vizitez Olanda pentru prima oară. Mă rog, un pic din Olanda. Am vizitat în scop de afaceri (ce fain sună) oraşul Enschede şi depozitul Modeca.

Frumos oraş, liniştit şi curat:

După Olanda, am plecat înspre România. De data asta mi-a plăcut Germania, autostrada şi mai tot.

Târziu în noapte am cedat oboselii şi am poposit în oraşul Würzburg, Germania.

Ziua 8 – 9 iulie 2009

Abia dimineaţă ne-am dat seama în ce oraş preafrumos am înnoptat:

Un fel de mini Budapesta după umila-mi părere:

Arhitectură şi linii impresionante. Îmi cer scuze (mai ales faţa de vara Diana care e arhitect) dar nu cunosc stilul ci doar intuiesc că e baroc:

Plus câteva elemente moderne combinate cu clasic:

Să mai tot mergi în astfel de delegaţii … Şi un ultim element din Würzburg:

Şi încă un ultim de ultim element pentru că oraşul e prea frumos:

Cu părere de rău şi din lipsă de timp am plecat mai departe înspre România. Din nou am cedat oboselii şi am înnoptat într-o parcare la graniţa Austria – Ungaria. Noi şi amicii tirişti. Extrem. Condusul pe autostrada poate fi destul de extenuant mai ales când trebuie să te ţii după un BMW X5 Sport. Săracul meu copil 4×4 a devenit şi maşină de curse. Viteza maximă: 200 km/oră. Mai mult nu poate. Mai bine aşa.

Ziua 8 – 9 iulie 2009

Ultima zi de delegaţie. După doar 3 ore de somn, la 04.00 AM am părăsit parcarea şi în 3 ore am traversat Ungaria. Viteza medie – 170 km/oră.

România în schimb am traversat-o în ceva ore. La 07.30 AM eram la graniţa de la Cenad, la 08.30 PM eram la Bucureşti, în faţa biroului. Cu pauzele de rigoare. Însă a noastră patrie e prea frumoasă şi merită toate sacrificiile.

Şi cam asta a fost, este şi va fi –  prima mea delegaţie internaţională. Extremă şi de neuitat. Mulţumiri sincere tuturor.

P.S – statistic vorbind am condus peste 2500 de km în 3 zile. Place asta. Aş mai încerca şi a doua oară. Dar nu pe autostradă ci doar pe coclauri şi drumuri de ţară.