Pentru prima oară în Delta Dunării

Dacă în micul tur al României am reuşit să văd, de pe margine,  doar o mică parte din Delta Dunării, în sfârşitul de săptămână ce tocmai a trecut, am avut parte de o experienţa unică, în, pe, lângă, deasupra Deltei Dunării.

Pentru experienţa unică, mulţumiri sincere lui Doru Panaitescu şi Şoimilor Dunăreni.

Vineri seara, defapt vineri noaptea, am ajuns în satul Nufăru, la pontonul unde ne-am cazat pentru următoarele două zile.

Sâmbătă am pornit în descoperirea Deltei, împreună cu gaşca (fratele, Diana, Doru, Alina, Daniel, Ioana, Eros, Cami, Zdeto, Augustin)  şi ghizii noşti – Şoimii Dunăreni.

Delta Dunării e unică în lume. La fel de unică a fost şi experienţa mea. Greu de descris. Şi la fel de greu e să povesteşti despre Deltă, în imagini. Cel puţin pentru un fotograf amator ca mine. Însă pot încerca în naivitatea-mi să menţionez barca pe valuri (am navigat pe canalele Deltei în echipaj de două bărci) a colegilor de gaşcă:

Casa părăsită:

Pădurea adormită:

În care crengile erau îmbrăcate în puf de salcie:

Sau traficul lejer de pe Deltă:

Marele Alb, Fido, mi-a fost alături, ca întotdeauna:

Din lipsă de experienţă, nu am reuşit să fotografiez corect, din mers, păsări sau alte specii minunate ale Deltei.

Fotografie semnată de Eros.

Ce-i drept, uneori am şi zburat şi eram mai preocupată de stabilitatea lui Fido sau protejatul camerei mele foto:

Fotografie semnata de Augustin.

Au fost momente în care, pe lacurile Deltei, m-am simţit ca în paradis, înconjurată fiind de sute de păsări. Momente pe care prefer să le păstrez doar pentru mine.

Duminică, vântul, ploaia şi temperatura scăzută ne-a alungat la caldura de pe ponton, de unde am admirat pe cei mai curajoşi:

Seara ne-am întros în Bucureşti, la cele cotidiene şi să povestim mai departe, în stilul specific fiecaruia, despre preaminunata experienţă din Delta Dunării.