Oja galbena si teapa de la Beau Monde

Considerand sistemul infect din Romania pot sa ma consider fericita ca abia dupa 2 ani si ceva am luat prima teapa! Mi se spune ca as fi semnat un contract de drepturi de autor in care spatiul pentru suma era lasat necompletat … eu nu tin minte asa ceva dar merg sa verific maine!

Asa sustin cei de la revista Beau Monde cu care am lucrat pentru pictorialul Safariada.Greseala imi apartine, nu am negociat si semnat o suma inainte de a produce pictorialul si am mers pe incredere si respect pentru o companie cu nume, Sanoma Hearst.Si mai grav, redactorul sef, Radiana Bratu mi-a criticat sever activitatea si mi-a adus acuzatii dupa ce am realizat pictorialul. Dupa razboi multi viteji se arata! Una din acuzatiile cele mai hilare: nu am voie sa folosesc piese (gen H&M) care nu sunt disponibile in Romania!

Am lucrat cu publicatii serioase si nu am intalnit pana acum asemenea aberatii. Nu mai continui si cu alte picanterii de gen pentru ca sfarsesc prin a scrie un roman!

Concluzie si sfat – in Romania trebuie sa fii foarte atent ce semnezi, negociezi, spui si faci, altfel iei teapa. Nu exista dreptate, respect pentru munca depusa.

Dar eu sunt fericita, am gasit in sfarsit oja galbena. 🙂

23 thoughts on “Oja galbena si teapa de la Beau Monde”

  • unde ai gasit oja galbena ca si eu am cautat vara asta?
    legat de beau monde – nu am inteles exact – nu te-au platit? Imi pare rau pentru ce-ai patit dar sa nu te descurajezi, mergi inainte!

  • NATTY – oja galbena am gasit-o in costinesti la una din tarabele din zona plajei si a cluburilor. si legat de beau monde, m-au platit dar doar jumatate din suma pe care stiu sigur ca am trecut-o in contract …

  • ce rusine … si este considerata o revista respectabila. tztztz data viitoare cand semnezi contractul, ceri sa se faca fotocopie si ii pui sa semneze. sa nu ai jena pentru ca este munca ta

  • Se pare ca inca ne zbatem intre limitari care nu ne permit libertatea si creativitatea pe care o simtim…cu atat mai mult respectul pentru idei si munca.. nu-ti face griji, e ceva general..cred ca trebuie sa stim sa ne luptam si sa nu punem la inima rautatile…ptr ca ne facem rau doar noua…
    PS: mumoasa oja 🙂

  • tie nu ti se pare ca te certi cam cu toata lumea? cu toti cei cu care ai colaborat esti certata: anca florescu, beau monde,alex galmeanu, zebra society, etc…
    nici un semn de intrebare?!

  • ba da a.r, (multumesc pentru fidelitatea cu care imi citesti blogul) dar asta e viata la urma urmei, te mai certi, te mai impaci, nu pot fi chiar toate roz si perfecte altfel unde ar fi armonia. ne-am plictisi daca totul ar fi roz. am avut parte si de experiente placute si neplacute. din fiecare inveti cate ceva care toate ajuta in cele din urma la maturizarea si formarea unui individ. si toate acestea te fac mai intelept la urma urmei. cand eram mai tanara evitam cearta si conflictele, cu varsta am ajuns la concluzia ca trebuie sa iti impui punctul de vedere si sa lupti pentru ceea ce consideri a fi corect. daca gresesti inveti lectia si asa mai departe.

  • alba ca zapada – inca mai am incredere in tara asta si nu ma-am intors ca sa ii intorc spatele, se va face lumina si pe ulita noastra, de asta sunt sigura si asta este una din lectiile cele mai importante pe care le-am invatat de la cei care au fost odata cum suntem noi, romanii, acum.

  • sa stii ca trustul sanoma hearst nu e singurul neserios . la ringier e la fel . dupa interviu te lasa asa cu ochii in soare , nu te mai suna si nici nu mai raspund la telefoane . cam aiurea atitudinea asta . eu sper sa li se intoarca dupa cu virf si indesat .

  • atata timp cat toti angajatii sunt luati pe pile n-o sa se schimbe multa branza. toti, de la redactor la secretara sunt “cineva care e adus de cineva”… sunt sigura ca cam toti sunt absolventi ASE in cel mai bun caz.
    eu cand i-mi fac revista o sa fac concurs pe baza de educatie si diplome..
    apropo de tepe: m-am amuzat la Nissa (o firmulita din Buc) care de 6 luni “i-si cauta” designer. metoda lor e una simpla, desi inventia nu le apartine: se da un anunt de cautare de designer, iar cand ajungi la interviu o tanti foarte antipatica (parerea mea) i-ti spune ca vor de la tine schite pe mail, ca cica pe baza lor vor decide “who’s the best”. numai ca schitele odata adunate (pentru ca avem multi designeri dornici de munca) se anunta toti pretendentii ca cica “n-au trecut concursul”. pe astia de la NISSA ii paste bad carma, dar m-am amuzat cand m-au chemat inca odata (s-au cam incurcat, pe cine au smecherit si pe cine nu).. eu le-am dat cu pictorialul in “The One” in nas… ;))
    vorba aia: traim in RO si asta ne ocupa tot timpul ;))

  • pey si pe mine m-au chemat la nissa dar nu m-am dus ca deja lucram . sa vz ce noroc pe mine . dar de ce zici tu mila am mai auzit . am patit-o cu bolero si era sa o patesc tot cu o firmulitza ( nu-i mai retin numele ) tot asa cica sa-i trimit schite pe mail . oamenii astia chiar cred ca merge de multe ori ulciorul la apa :))

  • @Mila – te rog mult de tot cand faci tu concurs pe educatie si pe diplome, te rog eu, IMI, ITI, ISI se scriu intr-un cuvant. Asta in caz ca te intrebi de ce restul intra “pe pile” sau daca sunt “absolventi de ASE”
    this blog is fun!

  • Imi pare rau sa aud asta! Traim in Romania si vorba ta… toti ne luam tepe din cand in cand… Subscriu la ce au scris Dada si Alba ca Zapada. E bine ca impartasesti din experiente si astfel pot fi si altii avertizati pe viitor. Din pacate, renumele nu garanteaza mereu si profesionalism 100%…

  • exista mereu doua parti ale povestii, dar e uimitor cum numeni nu se gandeste la asta. e asa o drama colectiva. roxana prin excelenta alege sa se victimizeze atata timp cat exista vreo 2 -3 care urmeaza sa-i acorde dreptate no matter what.

  • Pingback: Poveştile Beau Monde - CARTEA | R.R