Noaptea pe coclauri şi alte ruine

Două zile şi două nopţi pot părea o săptămână de concediu dacă le petreci cum se cuvine. Sfârşitul de săptămână ce tocmai a trecut l-am petrecut experimentând pentru prima oară OFFROAD-ul de noapte,  noul meu copchil Panasonic DMC-FZ38 (primul din România se pare), admirând preafrumoasele coclauri ale judeţului Buzău dar şi ruine.

Vineri seara am pornit la drum, spre Râmnicu Sărat, mai pe şosea, mai prin pădure, urmând îndeaproape acaretul echipat al lui Doru. Al meu Dark Dude nu are proiectoare şi până capăt experinţă e mai sănatos “4×4 în echipă”. “Offroad de noapte” am experimentat şi sâmbătă, însă noapte fiind nu am dovezi în imagini.

Pe timp de zi, sâmbătă, am admirat din nou, din alt unghi,  vulcanii noroioşi:

Căpriori în … habitatul lor:

De-a dreptul fascinant să le observi mişcările şi comportamentul. Abia acum înteleg pasiunea lui Doru pentru păsări:

Augustin Radu, al mei copilot (nu fratele, alt Augustin) ne-a surprins în imagini pe dealuri:

Şi pe văi:

Mai pe seară ne-am aşezat la un celebru foc viu de Buzău:

La o sedinţa de “pictat cu lumina“. Mă rog, personal mai am de învăţat multe despre cum să folosesc noul meu aparat foto:

Duminică am ţinut morţis să bifez ruine, şi singurele pe care le-am găsit în zona Râmnicu Sărat au fost cele ale capelei din Vintilă Vodă:

Capelă despre care nu am găsit prea multe informaţii, decât că ar data din secolul 18, şi despre care localnicii spun că: “o găsât nişte oase de boieri, o vrut să o ducă la Bucureşti da aşa o râmas pân la urmă”.

Mai multe fotografii … aici … Din păcate ploaia ne-a alungat şi nu am reuşit să admir prea mult ruinele.

Am pornit apoi pe alte preafrumoase coclauri şi forestiere:

De la Vintilă Vodă spre Gura Teghii:

Vălenii de Munte, Ploieşti şi târziu în noapte am ajuns în Bucureşti.