Munţii, mănăstirea și pestera, în stil 4×4

Am tăiat cam 700 de kilometri din România (din care peste 120 înafara drumului/offroad) și atât de multe am văzut încât nici nu știu de unde să încep. Mă plimb prin România de un an și ceva, aproape în fiecare weekend și mai am atâtea de văzut încât am impresia că îmi mai trebuie două vieți. Nici nu îți imaginezi dragă cititorule cât de frumoase sunt plaiurile mioritice.

Introducerea asta e atât de banală pentru că nu știu ce altceva să compun și vine ca o reacție a unui om care tocmai a admirat locuri ale căror frumusețe depășește imaginația. Locuri în care rămâi cu gura căscată și schiţezi pueril ”vaiii ce frumossss”. Locuri pe care încerci să le mortalizezi cu camera foto, reglând neputincios timpul sau expunerea. Locuri din România. Părăsesc introducerea pentru că oricum nu îmi iese și trec direct la punctul culminant. Punctele culminante defapt.

Plaiuri mioritice


Peste 120 de kilometri fără asfalt, pe coclauri, prin iarbă, ravene, noroi, printre nori, pe lângă nori sau pe vârfuri. Prin munții Căpățânii, munții Lătoriței sau munții Parâng. Printre atâtea vârfuri încât ţi-l puteai alege pe al tău propriu, vorba colegului Ocserver.

D.D şi-a ales un vârf mai modest …

Şi lui D.D i-a plăcut la înălţime, mai ales când roţile au atins noroaie şi răzleţe pete de zăpadă. Watcher are mai multe materiale video … aici

Împreună cu colegii din 4x4Fun şi White Wolves am trasat celebra Strategica (”Sora” cea mica şi misterioasă a Transalpinei) şi o bucăţi mixte din la fel de celebra Transalpina.

Intersecţia Strategica Transalpina

Transalpina, partea apetisantă

Unii mai războinici, alţii mai copilăroşi, dar cu toţii dependenţi de coclauri şi nevoia de a alerga liber, în 4×4. Mai multe imagini în albumul de … aici … puţine câte am apucat şi eu să fac, pentru că Bleaga l-a avut ca stăpân pe copilotul meu Mihai. Mulţumim Mihai.

Jocuri copilăreşti. Fotografie @ Ocserver

Dacă în prima zi munţii şi coclaurile ne-au vrajit simţurile şi trăirile, locuri şi mai mirifice şi misterioase ne-au furat complet în cea de a doua zi.

Mănăstirea Horezu (Hurezi) cu al său aer mistic, o inepuizabilă sursă de inspiraţie pentru un amator fotograf ca mine.

Mănăstirea Horezu

Construită între anii 1690 şi 1693, locul unde s-a născut “primul stil românesc” de arhitectură, cel brâncovenesc. Monument UNESCO din 1993.

Peştera Muierilor, pe care am încercat naiv să o imortalizez …


“Peştera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, peştera în timpuri străvechi a adăpostit în timpul războaielor, când bărbaţii plecau la lupte, foarte mulţi copii şi femei, de unde i se trage şi numele. Este prima peşteră electrificată din România.”


Tot în a doua zi, ca bonus pentru aroganţa-mi, natura m-a răsplătit cu o coborâre inclinată (prin pădure, prin noroi sănătos şi foarte asemănător cu lutul) pe care nu am fost în stare să o fac decât în şufă. Să îmi fie ruşine, mă duc la colţ, sunt pedepsită.

Bine că măcar am fost în stare să urc. Deşi nu am urcat eu ci D.D -ul. Mai multe materiale video … aici

Bonus pentru tine dragă cititorule, vacile certăreţe, surpinse în flagrant de copilotul Mihai:

Cum se hrăneşte un copilot în devenire, un bebe căţel adoptat în traseu.



10 thoughts on “Munţii, mănăstirea și pestera, în stil 4×4”