Marea sălbatică

Printr-o întâmplare care face parte dintr-o poveste prea minunata pentru a fi împărtășită am ajuns pe o plajă virgină. În România. Da, în România.

Probabil și mai mult ca sigur nu va mai rămâne sălbatică și virgină mult timp. I-am făcut o poză. Amintire.

Pănă și valurile erau sălbatice și virgine. Apa mării la fel. Pănă și pescărușii erau sălbatici și nici nu au observat când mi-am impins teleobiectivul la un metru în fața lor. Mă rog, doi metri. Cred.

Mă întorc la amintirile poveștii mele. Prea frumoase de altfel. Și deja mi-e prea dor de marea sălbatică.



2 thoughts on “Marea sălbatică”