Lunca Timisului CX Cup: cod portocaliu la ciclocros

Ce oameni minunati! Ce cursa minunata! A fost cea mai adevarata cursa de ciclism la care am participat in viata mea! A fost Lunca Timisului CX Cup 2018 organizata de EcoStuff Romania si CycloCross Nation dar si ultima etapa din liga romaneasca de ciclocros – CycloCross Nation League 2018. 

Inainte de a va povesti despre oamenii minunati si cursa asta minunata tin sa explic pentru ultima oara in acest asa zis ultim “race report feminin de ciclocros” ca aceasta liga a fost organizata de echipa CycloCross Nation (Tymy Pacurar, Suzi Hilbert, Elisei Miron) impreuna cu organizatorii celor 6 etape. Tin sa le multumesc, etern, ca au resuscitat acest superb sport, despre a carui istorie, romaneasca, nu stiu nimic inafara de cursa la care am participat in 2014. A fost al doilea sezon romanesc de ciclocros, dupa cel de anul trecut organizat in premiera tot de CycloCross Nation, la care nu am putut participa pentru ca nici macar nu aveam ciclocros. Am incercat sa scriu un race report la feminin despre fiecare din cele 6 etape in speranta ca va deveni un sport mai popular la noi, ca vor veni mai multe fete la start, si baieti, pentru ca …. ciclocros. Despre etape poti citi aici: 

• ARAD CX CUP: MINIMELODRAMA CU FINAL FERICIT 
• NOVEMBER CROSS: MICASASA, BELGIA ROMANEASCA
• CUPA CASTRULUI CX: SARBATOARE LA DEVA
• CLUJ WINTER RACE: CICLOCROS PE PLUS CU MINUS
• CUPA MURESUL: RACE REPORT FEMININ CU CICLOCROS LA SOCRI 

Singura m-am dus la Arad in octombrie la prima etapa, cu duba, singura m-am dus la Timisoara la ultima etapa, cu duba. Marc nu a putut veni cu mine decat la 3 etape si ma bucur nespus ca l-am molipsit si pe el de ciclocros. Am plecat de joi sa pot face recunoasterea traseului cu o zi inainte. In timp ce am stat vreo ora in trafic sa ies din Bucuresti m-am gandit sa ma fac utila cu  “insta stories” pe – instagram.com/roxana_sandu_radu 

Vineri, la 0 grade, traseul de pe Lunca Timisului se prezenta cam asa: 

Mi s-a parut cel mai fluid  traseu de ciclocros din toate pe care le-am facut pana acum, in ultimul an de cand practic acest superb sport, ca amatoare, fireste. E posibil insa sa mi se para si asta doar pentru ca la inceputuri, la Arad, nu stiam nimic, nu avem deloc tehnica, si ma panicam la chestii care acum mi se par banale cum ar fi descalecatul inainte de bariere sau obstacole. A doua zi, inainte de startul cursei, traseul se prezenta cam asa: 

Venise codul portocaliu si la ciclocros. Si daca am invatat ceva din toate cursele astea a fost sa nu ma mai panichez, sa iau fiecare circuit in parte si ca atare pentru ca fiecare e diferit, sa incerc sa il fac cat de bine pot, cu pulsul cat mai sus, sa ma bucur de sport in aer liber si sa primesc fiecare obstacol nou ca o noua provocare. Mi-am luat haine de schimb in rucsac, am lasat duba la intrarea in Urseni si am plecat pe Lunca, pentru prima data in viata pe ciclocros pe zapada. M-am mai dat pe zapada pe mtb doar de 2 ori, ultima oara in 2017 la un fain concurs – Rider Cozia MTB. Ningea asa ca n-am putut sa imi iau ochelarii de vedere, nu vedeam mai nimic in fata, eram inconjurata de un mare alb si cred ca chestia asta m-a ajutat sa merg mai bine pe ciclocros pe zapada pentru ca nu am avut de ales decat sa ma concentrez la echilibru, pedalat constant si fara frane. 

Daca prima etapa a adunat 6 fete la start la ultima am fost doar 3:Eszter Bereczki, Suzi Hilbert si subsemnata. Am decis sa plec ultima din nou, sa nu incurc pe nimeni si sa ma concentrez sa pedalez cat mai corect si mai mult posibil. Spre supriza mea am depasit cativa baieti si pe la jumatarea primei ture le-am ajuns pe fete … alergand pe langa ciclocros. Intr-un moment de euforie, fetele astea merg asa de bine ca tot sezonul m-am rugat Zeilor sa nu imi dea mai mult de 1 tura, si pe o portiune unde alergai mai repede decat pedalat, le-am depasit. Cred ca a durat cateva secunde dupa care mi-am dat seama ca e stupid sa merg prima in alergare si m-am dat la o parte pe 3 unde imi era locul. 

M-am oprit apoi sa imi dau jos geaca de ploaie, proasta decizie sa te dai intr-o cursa de cx cu o foita de genul asta pentru ca transpiri si transpira si iti ingreuneaza efortul. Pe urma sa imi dau jos incalzitoarele de pantofi care imi zburau in toate partile de la descalecat si incalecat. La fel de proasta decizie sa pleci in cursa cu incalzitoare peste pantofi. Oricum te uzi, mai ales daca ninge sau ploua, si ambele piese sunt inutile la fel ca si pantalonii prea grosi, de iarna si cu protectie anti-vant, pe care am ales sa ii port. Invat din greseli desi inca mie greu sa ma impac cu ideea si sa iau startul unei cursei de ciclocros, la 0 grade, in pantalonii scurti de ciclism. Dar asa se face, asa fac fetele, elitele si asa am vazut in fiecare din zecile de curse feminine internationale  pe care le-am vanat pe youtube. Apropo de care, daca vreti sa descoperiti acest minunat sport, cei de la GCN au transmis si vor transmite live pe facebook cursele internationale, mai ales in perioada sarbatorilor … aici … 

Tot pe la jumatatea celei de a doua si ultime ture pentru noi, fetele, am zarit la orizontul alb, in linia dreapta de pe dig … fetele. Si iar cuprinsa de euforia de mai sus am accelerat sa le prind. Mi-a fugit spatele de la presiunea prea mica, nu stiu nici acum ce presiune sa folosesc pe zapada si in cursa asta am experimentat pentru prima ora pe cea gresita, si am aterizat in zapada. Partea super faina la genul asta de curse e ca poti sa iei cate trante vrei si sa experiementezi orice, cand cazi in zapada e prea distractiv, nu iti fracturezi nimic, spre deosebire de sosea, si n-are cum sa nu iti placa. Cursa asta mi-a adus aminte de copilarie si de bucuria primei zapezi si a primei iesiri cu sania. O bucurie pentru care nu am suficiente cuvinte sau talent sa o descriu. Motivul pentru care mi s-a parut cea mai adevarata cursa de ciclism la care am participat vreodata, din cele aproape 90 la cate am alergat in ultimii 5 ani de cand fac ciclism amatoricesc, e ca toata cursa m-am impartit intre “iuhuu, ce fain e, ce ma distrez!” si “trage la maxim, tine pulsul cat mai sus, asta e o cursa nu o plimbare pe lunca”. 

Si pe ultimele viraje pe plat le-am ajuns din nou pe fete, si eu si
Mititelu Andrei Nicolae care alerga pentru general, si ne-a depasit mai usor pe langa ciclocros pe motiv de traseu ingust, desi “skill-urile” lui pe zapada sunt de admirat … aici …

Pentru ca ma simteam in forma maxima, ma tineau plamanii si picioarele am decis sa le depasesc si sa vad cat ma mai tine … pentru simplul motiv ca era mai usor sa alergi pe langa ciclocros decat sa pedalezi si pentru ca asa vazusem ca fac fetele in cursele internationale. Tot cateva secunde si mi-am dat seama din nou ca e stupid si ca le incurc pe fete care aveau batalia lor pentru general la finalul celor 6 etape. Oricum mi-a luat prea mult sa incalec inapoi in sa, pe zapada e mult mai greu, cel putin pentru mine, sa iti pastrezi fluiditatea si viteza din alergare. Dupa alte doua viraje le-am vazut la start, asteptandu-ma. Un gest care merita mai mult decat respectul si toata admiratia mea. Asta inseamna sa fii campioana in adevaratul sens al cuvantului. 

Si pentru ca mi-am propus de la bun inceput sa particip la toate etapele indiferent de vreme si distanta m-am ales cu un loc 3 pentru care ii multumesc din suflet sotului pentru suportul tehnic, moral si financiar, fara de care primul meu sezon de ciclocros nu ar fi fost posibil:

S-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea mea. Stiu ca nu ma pricep la scris povesti asa ca va las cu una video compusa de alti oameni minunati, 
Muntean Paul, care a alergat dupa noi, si restul concurentilor, toata cursa sa ne filmeze, si Pataki Farkas care a compilat-o in formatul de mai jos: 

Multumesc oamenilor minunati, de la organizatori de etapa, la echipa CycloCross Nation, la concurenti, fotografi, concurente, spectatori, jandarmi, politisti, autoritati locale, localnici, cei care mi-au si ne-au facut galerie sau celor care promoveaza acest minunat sport! Sunteti MAGICI! 

Suzi a scris, ca si pana acum, un fain race report (general) … aici ... iar un video fain despre cursa din lunca vezi … aici …

(c) EcoStuff.ro

Si nu in ultimul rand iti multumesc ca m-ai citit! Urmeaza ultima cursa de ciclocros, obiectivul meu pentru sezonul 2018 – Campionatul Național de Ciclocros, pe 22 decembrie in Parcul Tineretului din Bucuresti.