Intensele momente
Îmi pare că intensitatea unui moment din viață poate fi mai greu redată în cuvinte, la ceva timp după ce s-a consumat. Asta dacă nu ești născut poet. Și chiar dacă. Memoria te poate înșela. Nu se compară sentimentele cu cuvintele sau descrierea. Mie una îmi vine greu să descriu momentele intense din trecut.
Știu doar că au fost, le-am simțit pe stomacul și membrana inimii mele. La momentul respectiv. Pe urmă au devenit amintiri frumoase.
În adolescență intense erau momentele în care așteptam subiectele la olimpiada de matematică. Mai ales când participam la faza pe țară sau balcanică. Iubeam cu ardoare geometria și mereu dominau subiectele la algebră. Deși cred că mai intens era momentul când se afișau rezultatele. O diferență de 2 sutimi și o mare neatenție din partea mea m-a costant într-un an un loc de podium. Și să fi văzut atunci moment antiteză celui intens.
Treaba cu primul sărut nu a fost deloc intensă pentru mine. Eu îl întrebam pe el dacă simte ceva, el pe mine idem. Când am încercat și varianta franțuzească a sărutului s-a dus naibii toata intensitatea ce putea exista vreodată.
Să nu fiu greșit înțeleasă și confundată cu o scorpie de gheață. Am avut și momente intense cu declarații de dragoste, flori, lumânări, ciocolată, Valentines, roz, fluturași în stomac și tot arsenalul de cuviință. Mi se par o pierdere de timp. Nu atunca cu ouă în mine, oricum dragostea ține 3 ani. Prea mult roz strică.
Și sar direct la preferatele mele momente intense – cele încărcate cu adrenalină. Multă adrenalină. Mai ales când mă aflu la volanul lui D.D, într-o roată sau pe o înclinare într-o poziție deloc decentă. Ăla moment intens. De emoție îmi tremură piciorul pe frână, sunt la un pas de rasturnare și îmi bate inima așa intens de nu am cuvinte. Grozavă e senzația de după. După ce ai scăpat.
Momente de astea intense am avut și când m-am dat prima oară cu caiacul. Am căzut în apă, am ieșit greu la suprafață pentru că m-ă bloca padela sun caiac, și când credeam că am scăpat cu viață am apa Argeșului a început să mă târască printre bolovanii săi amabil de bine poziționați. Intense mi-au mai fost vânătăile de pe corp. Nu m-au părăsit vreo lună.
Intens a mai fost și caderea din Piatra Craiului. Am scăpat pioletul și mi-am pierdut echilibrul. Am luat-o frumos la vale de-a dura, pe gheață și pietre și în primele secunde, după ce în cadere am dat cu capul de o piatră, mi-am zis ”gata am murit”. Ala moment intens. Defapt cred ca a fost cel mai intens moment din viața mea adultă. Da. Clar ce mai intens. Mai haios a fost că m-am oprit lângă o cruce. Amin.
Bun. Motivul pentru care am aiurit mai sus despre intensitate, momente, intensitatea momentelor sau momente intense, este … asta … Concursul Momente Intense. Răsfoind poveștile de acolo mi-a fost cam jenă să prezint momentele mele intense. Mă înșel sau nu mă înșel. Sunt intense sau nu sunt intese. Pot concura cu nașterea unui copil sau ziua cea mare – nunta?
Întreb și eu, tu ce momente intense ai de povestit? Sunt curioasă nu de alta. Sunt curioasă de diversitatea intensitatii și a momentelor intense.
7 thoughts on “Intensele momente”
You must be logged in to post a comment.
Comentariu total offtopic: nu e interesant ca numai aceste momente intense ni le putem (re)aminti ? La sfarsit am putea spune ca numai in aceste momente am Trait cu adevarat. O viata de flashuri….. hehehe….
Stai ca nu inteleg. Cum adica numai aceste momente ni le putem reaminti? Ca eu una nu uit deloc pataniile rele si momente banale pe ici pe colo …
Momentele intense ti le aduci aminte cu placere, chiar in momentul in care le retraiesti iti vin in suflet si senzatiile pe care le-ai avut atunci!!!
E super simplu.
Spune repede ce ai mancat la revelionul 2000 / 2001. Cu ce era imbracata prezentatoarea de la tembelizor (una din ele) sau, daca ai fost undeva la un restaurant, cantareata….
Vezi, nu stii. Oamenii nu stiu. Pentru ca retinem numai ceea ce Traim. Orice altceva se pierde undeva in subconstient scapand de sub controlul nostru chiar daca sunt momente cand putem (avem voie) sa aruncam si pe acolo o privire.
Poti sa inlocuiesti revelionul cu pricina (un moment intens totusi, doar e “revelionul”) cu o zi obisnuita de acum 2 luni de exemplu. Cu greu poti sa spui ce ai facut in ACEA zi. Sa povestesti tot, ce ai vorbit, cu cine, ce ai mancat, ce planuri aveai atunci, ce preocupari…. aproape imposibil.
Corect. Dar aici vorbim si de memorie si starea ei. Sunt multi care retin astfel de detalii de la revelionul 2000
si uite-asa o dadushi, elegant, in proustianisme 😉
Jur ca nu mai fac!