Eliberarea şi barajul

Acumulasem ieri atâta stres încât simţeam că o iau razna dacă nu acţionez de vreun fel. Ploaia a venit ca picătura ce a umplut paharul. Am decis să mă eliberez. Să fac altceva cu a mea luni seară. M-am urcat îm maşină şi la 20.30 părăseam Bucureştiul. La recomandarea Cristinei am ales ca ţintă – barajul Paltinu şi Valea Doftanei.

Ştiţi ce extrem e să conduci o gărgăriţă precum a mea, pe ploaie torenţială?

Am ajuns într-un final la baraj, după ce m-am rătăcit prin Brebu şi am ajuns la un capăt de lume – satul Bertea, de unde aş fi urcat mai sus dacă aveam 4×4.

Barajul Paltinu noaptea, în jur de 23.00:

Noaptea, prin curbe, sălbăticie, nimeni pe şosea, aerul rece şi proaspăt …

… explodam de fericire …

Şi aşa m-am eliberat de stress şi toate cele rele.

La 01.00 eram acasă,  în al meu pat.

Şi nu mă crede că mi-am închis telefonul şi am plecat de nebună, luni seara, pe valea Doftanei, să mă eliberez de stres.

La vie en rose.



20 thoughts on “Eliberarea şi barajul”