De la Timișoara la Cluj
La Timișoara au fost brățările, prietenele mele cele mai bune …
După Timișoara a urmat câmpul și iar câmpul, mult si verde, încadrat perfect de un albastru senin …
Între câmpie și câmpie am găsit sate cu multe, prea multe și frumoase biserici …
Pe urmă câmpie a devenit mai galbenă și au început să apară munții …
Prin pasul Piatra Craiului m-am pierdut complet din cauza frumuseții acestuia și am uitat să mai declanșez Bleaga, și într-un final, pe seară am ajuns la Cluj. Anul trecut l-am admirat pe lumină, anul asta pe întuneric nu mi-a ieșit mare lucru …
Finalul l-am decis într-un restaurant unde nu m-am simțit deloc ca în România și unde am devorat o delicioasă porție de wok cu legume și orez, din acelea gătite în fața ta …
Asta e una din calitățile Clujului, te face să te simți că ești în Cluj nu în România. Adio Cluj, pe curând.
2 thoughts on “De la Timișoara la Cluj”
You must be logged in to post a comment.
Plimbareata! Buna dimineata din Bucuresti! 🙂
Ma plimb cu munca si nu e asa grozav ca nu e timp de vizitat si facut poze pe indelete …