Cel mai stresant aspect al meseriei de stilist

TRAFICUL de BUCURESTI! Toate bune si frumoase in meseria de stilist, rezist la efortul fizic impus de 10 sacose de haine intr-o mana, ignor privirile ciudate pe care le primesc de la colindatorii de prin mall-uri care ma cred nebuna sa cumpar atatea cand mall-ul e facut pentru plimbari si cafele, nu fac crize cand aflu ca modelul s-a accidentat cu o zi inainte de sedinta foto sau are probleme cu tenul etc.

Toate ca toate dar traficul …. ma doboara psihic! Spre exemplu astazi m-am invartit in cerc 1 ora si 1/2 incercand sa gasesc un loc de parcare langa Lipscani, sa pot returna hainute la Rozalb de Mura si sa ajung la o inalnire. (nota: cand returnezi haine incearca sa iti faci un plan de actiune asa incat sa ucizi doi iepuri …).

Daca nu as avea nimic de facut decat un pictorial pe luna, nu m-ar deranja faptul ca imi ia o zi sa filmez si 5 sa aduc si duc hainele inapoi!

Asa ca mai adaug un aspect negativ al meseriei, si trebuie sa mentionez ca pe langa aptitudinile pe care le presupune meseria in sine mai ai nevoie sa fii si bun negociator … cu “managerii” din parcarile publice, la care trebuie sa te inchini, sa dai spaga, sa zambesti si sa te rogi frumos, sa te lase si pe tine sa parchezi 2 minutele. Am incercat si varianta de a parca si a ignora prezenta lor dar nu a mers  … pentru masina ….



9 thoughts on “Cel mai stresant aspect al meseriei de stilist”

  • pt mine, cel mai stresant aspect al meseriei de stilist e mometul in care ai in fata modele grumpy…imi vine sa le iau la palme, chiar daca ar trebiu sa urc pe un scaunel ca sa ajung acolo unde trebuie.cel mai enervant e cand le vezi grumpy in momente-cheie:inaintea unui mare show sau pur si simplu, dimineata , cand vin pt hair and make up.in momentul in care si-au ales sa faca asta, n-au stiut ca implica a te trezi la ore imposibile? de ce trebuie sa fie asa grumpy? ma rog, nu sunt toate asa.dar e de ajuns sa vezi cateva fete lungi, care sa te indispuna total…cred ca Roxana stie despre ce vorbesc.

  • hmm, ma chinui…:) stii, la londra e destul de greu…inca nu scrie pe nicaieri negru pe alb ca asta sunt, dar e inceputul carierei …intr-adevar, cam cu aste ma ocup, dar cum spuneam, e doar inceputul.lucrez pt o revista in domeniu in Londra.

  • Roxana,poate te intrebi de ce sunt ata de revolata impotriva modelelor? pentru e totul atat de proaspat in mintea mea si abia m-am calmat dupa zilele trecute.si acum cand ma uit la fotografiile lor, imi amintesc acele momente…

  • cwe fain, eu in londra am incercat sa fac cursuri prima oara dar m-am speriat si am fugit la dublin. nu o sa imi iert asta niciodata. e o jungla dar daca vrei cu adevarat poti. am lucrat pt o revista din londra – irish beauty ( ciudat da ) poti sa mergi la ei sa spui ca ma cunosti nu mai stiu cine e redactor sef acum – ma stiu de roxanne radu

  • nu cred ca e cazul sa regreti faptul ca ai fugit la Dublin.se pare ca asa a fost sa fie si tot “raul” a fost spre bine…esti unde esti acum, ceea ce e de admirat. Irish beauty…ma voi informa.multumesc pt detalii.

  • spuneai la un moment dat pe blog ca esti ,de fapt , din Bacau. moldoveanca de-a mea, care stie ce vrea! eu sunt din Suceava, cu vreo 5 ani petrecuti pe la iasi.

  • Cat ma bucur sa citesc cele de mai sus, subscriu punctului tau de vedere si apreciez onestitatea.
    Si eu la randul meu am aceleasi impedimente legate de trafic, parcare si timp pierdut cu returnatul tinutelor. Este varianta unui asistent dar din punctul meu de vedere exista risc de eroare in momentul in care lasi pe altcineva sa faca treaba in locul tau si aici ma refer la verificarea, curatarea si aranjatul hainelor inainte de a fi returnate…ai observat cat de atent sunt studiate in momentul in care sunt primite inapoi.
    Sincera sa fiu, a fi stylist este o meserie frumoasa si solicitanta din toate punctele de vedere.