Castelul Mikes din Zăbala

Un adevărat ”A fost odată ca niciodată”. Pentru că nu poate fi vizitat, a fost odată loc de petrecere și obiectiv turistic și are și un site pe măsură – Zabola. Pentru că aparține unui prinț și prințesei sale nu mai poate fi vizitat. Doar am furat câteva imagini pe care le-am aruncat în albumul de … aici …

26 thoughts on “Castelul Mikes din Zăbala”

  • Pingback: Castelul Mikes-Szentkereszty din Zagon | R.R

  • Am crescut acolo,in Preventoriul de Copii Zabala,e un loc deosebit. Iar oamenii sunt minunati. Daca stiti pe cineva care a crescut acolo in anii 70 va rog sa ma contactati. De asemenea si daca ati crescut in Gornesti,jud Mures,in anii 70,la preventoriul de copii de acolo . Ma puteti contacta pe adresa de mail adrianapopescu35@yahoo.com Va multumesc !

  • Am fost si eu de doua ori la sanatoriu ,in doua vacante de vara …frumos loc.intr-o vara am stat in vila veche si o data in vila noua .se faceau competitii sportive si alte activitati frumoase.era si un lac mare.Am fost in trecere prin zabala in 2008 si am vrut sa intru si eu sa maninc ca am fost vazut pe net ca s-ar fi facut un hotel de 5 stele parca,dar era in renovare si am vorbit prin interfon de la poarta si i-am spus ca vreau macar sa vad dar nu m-a primit.As fi vurt sa dorm o nopate acolo sa-mi aduc aminte de vremurile de atunci….i-mi pare rau…asta e……poate cu alta ocazie

  • Anul trecut am revazut Preventoriul de la Zabala .Mi-am amintit de vacantele de vara petrecute aici ,excursiile la cules de frunze de alun,trezirea de dimineata cu trompeta,plimbarile cu barca pe lac ,totul a fost frumos .Personalul care sa ocupat de noi ,niste copii veniti din toate colturile tarii.Parca imi revedeam copilaria o data intrata pe poarta castelului.Timpul parca a ramas in loc,nimic nu parea schimbat fata de ce am lasat noi .Acum preventoriul a intrat in circuit turistic ,dar noi cei care am stat efectiv acolo ,consideram o parte din viata nostra .Amintirea o pastrez zi de zi in sufletul meu .Educatoarele ,educatorii ,asistentele ,bucataresele ,in special d na Margit ,am inteles ca mai traieste .Am perecut 2 zile de neuitat ,cutreierind toate locurile unde acum 35 de ani am petrecut cele mai frumoase vacante .
    Pe acceasta cale vreau sa multumesc tuturor celor care se ocupa in continuare de administrarea acestui loc care reprezinta Paradisul din mijlocul naturii.

  • Am intrebat personal de d na Margit ,si cred ca voi face un drum prin luna Martie-Aprilie .Cu acesta ocazie ii voi face si o vizita,dupa 35 de ani ,poate ma mai recunoaste..Majoritatea educatoarelor sunt batrine si nu stiu daca isi mai amintesc de noi…Daca ii voi arata fotografii poate ne vor recunoaste ..
    A fost minunat sa revad aceasta locatie din Zabala ,pe care putina lume a vizitat-o.
    Familia mea a fost incintata de zona si de locatie.

  • D-na Morgit traieste,am vorbit eu cu dansa la telefon, locuieste acum in Sfantul Gheorghe, am aflat numarul dansei de la d-na Marioara, o mai tineti minte si pe dansa? Era tot educatoare ,la fetele de clasele 5 si 6,iar doamna Morgit era la cele de clasele 7 si 8. Cine doreste ma poate contacta la nr de tel 0733.149.951 ,sa mai depanam amintiri. Si poate ne adunam mai multi si vizitam Zabala,ar fi minunat ! Va iubesc si va imbratisez cu drag !

  • Buna,

    Am descoperit cu multa bucurie acest site!!!!
    Am fost si eu la Zabala in vara lui 1975 si in cea a lui 1976, in prima serie care incepea in iulie. Imi aduc si acum aminte de prietenii de atunci: Milena (cea care dansa extraordinar de bine), Roxana (cea cu care jucam sah), Marilena, Catalin, Tunda, Gyongy (daca nu am scris bine numele, imi cer scuze) etc. Mai am si acum fotografii facute atunci. Este si doamna Morgit in ele. Au fost cele mai frumoase vacante ale copilariei mele. Daca printre voi este cineva care a fost la Zabala in 1975 sau in 1976 si doreste sa mai vorbim despre acele vremuri, e-mail-ul meu este: ana_munti@yahoo.com.

  • Un loc de vis cu adevarat binecuvintat de Dumnezeu. Am fost si eu in 1966 ,si am ramas cu amintirea personalului preventoriului de mare omenie.

  • Locul copilariei nu se uita .
    de Adriana Popescu la 25 iunie 2012 la 11:50 ·
    Plecam din Bucuresti pe o caldura inabusitoare , totul arde , asfaltul incins ridica temperatura la nivelul solului mult peste cea prognosticata de meteorologi.
    Spiritul de aventura ne da bucuria cu care vom strabate drumul pana in Zabala,judetul Covasna,locul copilariei mele. Calatoriile imi ofera acea exuberanta pe care o simt chiar si numai la gandul ca voi calatori. Este drum lung,insa satul Zabala este in sufletul meu,nimic nu ii poate sterge amintirea , este locul sfant in care am copilarit, de acolo am primele amintiri , viata mea porneste de acolo,pentru ca in Zabala a ramas copila cea mica si slaba ,asa eram eu pe atunci. Uneori am vise legate de acel loc , si sunt vise minunate in care sunt din nou copil si zburd pe dealurile si colinele copilariei, revad educatoarele ,sunt tinere si in ochii lor vad grija si iubirea cu care ne inconjoara. Totul este atat de minunat incat atunci cand ma trezesc si imi dau seama ca a fost doar un vis, copilaria nu mai e, plang amarnic ,lacrimile devin suvoaie pe obrajii mei,sufletul plange dupa clipele de fericire ,dupa inocenta copilului care eram. Copilaria mea nu ar fii existat fara Zabala,fara tovarasa Morghit, Marioara,Gigi, Bende, fara toti acesti oameni minunati ,educatori,profesori ,si toti angajatii din acel sat atat de minunat. Ei sunt cei ce ne-au sters lacrimile atunci cand despartirea de parinti ne facea sa plangem amarnic ,ei ne-au tinut loc de mama ,de familie,ei erau atunci familia noastra , iar in educatoare am gasit adevarate mame . Unele femei se nasc pentru a fi mame ,acum stiu asta, iar aceste educatoare aveau vocatia de mamici, nu doar pentru proprii copii ci si pentru noi, copiii sarmani ce cresteam sub aripa lor. Dumnezeu a vrut ca eu sa cresc acolo, a fost iubire din partea lui, desi atunci nu intelegeam de ce trebuie ca mama sa fie grav bolnava iar eu si surorile mele sa fim duse in acel sat indepartat,si in alte locuri din tara asta unde sa crestem pana la varsta adolescentei. Cu aceste ganduri am pornit spre locul copilariei, m-a insotit o prietena minunata cu care am depanat amintiri dragi din trecut. Tot drumul a fost minunat,peisajele vazute intreceau orice asteptare , toata aceasta calatorie a fost un miracol. Odata ajunse in Zabala am luat legatura cu fratele Ligiei Condrea, aceasta fiinta minunata ce mi-a facilitat intalnirile cu persoanele dragi din sat. Ligia deja vorbise pentru mine cu fratele ei ,care locuieste in sat,pentru a ma ajuta la reintalnirea cu fostele educatoare,acum femei ajunse la varsta senectutii. Am vazut acolo niste curti tare frumoase, gospodarii minunate, oameni calzi si primitori. Ma fascinau carutele ce treceau pe drum , oamenii care zambeau bucurosi de oaspeti, energia locului, totul conlucra pentru ca sejurul meu in sat sa fie atat de incarcat de energia iubirii pe cat a si fost. Cu fiecare pas ,emotiile ma copleseau,plansul nu mai putea fi stavilit,lacrimile curgeau din izvorul ce acum dadea pe dinafara dupa ce atata amar de vreme a curs linistit in interiorul meu. Erau lacrimi pentru copilaria pe care o retraiam vazand satul, era bucurie pentru tot miracolul ce il constientizam . Prima fiinta draga mie la care m-a dus fratele Ligiei a fost tovarasa Gigi, dansa fusese educatoare la grupa de baieti , insa o stiam foarte bine desi bineinteles ca eu crescusem la grupa de fete. In mintea mea amintirea dansei era a unei femei inalte, solide si foarte hotarate ,cu un par bogat, de culoarea frunzelor ruginii ale toamnei . Reintalnirea cu dumneaei a fost tulburatoare, aveam in fata ochilor o batranica micuta de statura ,firava chiar,o fiinta in ochii careia am vazut bucuria revederii. Era jenata de faptul ca in casa dansei se zugravea si nu ne putea invita inauntru,si-a cerut scuze ,insa i-am spus ca ceea ce conteaza este faptul ca o vad,ca ma puteam bucura de prezenta dansei si de faptul ca o puteam imbratisa. Femeia aceasta minunata zambea cu toata fiinta sa,ochii sai zambeau calzi si iubitori,o fiinta nascuta pentru a fi mama . Emotia m-a coplesit si am plans atunci cand ne-am imbratisat ,totul era iubire, tot universul conlucrase pentru ca vizita mea in Zabala sa fie incarcata de energia iubirii. De altfel,lacrimile m-au insotit pe tot parcursul acestei vizite . Tot satul acesta este minunat,oamenii sunt gospodari si energia locului este incarcata de amintirile miilor de copii ce au crescut acolo,amintiri frumoase si de neuitat. A doua zi am ajuns la tovarasa Marioara ,dansa fusese educatoare la fete,la cele de clasele cinci si sase, si bineinteles ca mi-a fost educatoare la acea varsta. O pastram in amintire ca pe o femeie tare blanda, ne crestea cu acea iubire cu care doar o mama e in stare sa isi creasca puii. Am pasit in curtea plina de flori si in pragul casei m-a intampinat o batranica precum cele din povestile copilariei in care ea era de fapt o sfanta ce ajuta calatorul in drumul sau. S-a bucurat de venirea mea ,ne revedeam dupa atatia ani, cand ne vazusem ultima oara era o femeie in floarea varstei iar eu un pui pe care il crescuse iar acum era gata de zbor. Viata nu mi-a fost usoara,insa startul pe care mi l-au dat aceste femei-mame m-a ajutat in multe din clipele grele. Am stat de vorba si ne-am amintit anii minunati petrecuti impreuna, vorbind cu tovarasa Marioara retraiam acele timpuri . Tanti Marioara este o femeie tare inteleapta, as fii stat sa o ascult pana seara si tot nu m-as fi saturat ,imi povestea despre piesele de teatru in care a jucat dansa impreuna cu Tanti Gigi,lucru de care nu stiam. Venisem in acest sat cu gandul sa-mi regasesc copilaria, insa aceasta nu mai era decat in amintirile mele,in discutiile cu oamenii ce faceau parte din ea.
    Ma emotionez si plang cand amintirile navalesc peste mine , satul acesta este bucatica din mine,sunt eu cea mica si curioasa ,fetita ce scotea greierii din gaurile lor sperand sa vada la acestia vioara pe care o vazuse in imaginile abecedarului in care greierele canta . Insa greierele nu avea nici o vioara iar fetita il punea din nou in iarba sperand ca acesta era doar un greiere care si-a pierdut vioara. Cand aveam sapte ani am gasit un pui de vrabie mort , l-am luat si l-am bagat in buzunarul sortuletului de la uniforma , speram sa-si revina si sa ma joc cu el. L-am aratat tovarasei asistente Marta sperand ca aceasta va stii ce sa-I faca sa-si revina,insa aceasta mi l-a luat si l-a aruncat intr-un cos de gunoi spunandu-mi ca pentru el e prea tarziu sa se mai poata face ceva . M-am suparat atunci si pe moment m-am gandit ca atunci cand nu va vedea nimeni sa-mi iau inapoi puiul de vrabie. Dar m-am luat cu joaca si am uitat de puiul de vrabie,uitasem si intamplarea pana cand viata mi-a reamintit-o. Am vizitat si vila fetelor, acolo am avut viziunea noptii in care, dupa ce se daduse stingerea ,fiind aproape adormita am simtit deodata cum patul si totul in jur se misca,era cutremurul din 77, nu m-am speriat ,pentru ca nu stiam ce este, insa desi nu mai traisem asa ceva ne-am dat seama,noi fetele,ca fusese cutremur. In acea noapte tovarasa Marioara era de garda. Aceasta fiinta minunata a venit la noi impreuna cu doctorul ce conducea unitatea si cu cuvinte blande ne-au spus ca nu e nimic grav,a fost doar un mic cutremur . Abia a doua zi aveam sa aflam cu totii de la televizor ca in Bucuresti murisera oameni. Baietii ne-au povestit a doua zi,la scoala ca au iesit din castel si au fugit pe deal. –
    Am pornit spre Bucuresti cu toata aceasta energie miraculoasa a satului Zabala. Intre timp, pe Valea Prahovei plouase iar aburul ce iesea din munti transformandu-se in nori dadeau niste imagini de vis , totul era mirific. Este atata frumusete in viata mea , am fost oarba mult timp si nu am stiut sa vad miracolul , insa acum ma bucur de el. Multumesc Dumnezeul meu minunat ,Tu mi-ai deschis toate drumurile,Tu mi-ai scos in cale oamenii de care aveam nevoie in cautarile mele, Tu ai facut totul pentru ca aceasta calatorie sa fie asa cum a fost :un miracol. Multumesc tuturor oamenilor minunati ce au fost alaturi de mine cu gandul si cu fapta ,va multumesc pentru ca mi-ati facilitat vizita in locurile copilariei. Si multumesc celor ce acum sunt proprietari pe domeniul din Zabala ca mi-au permis vizita in acele locuri. Adriana Popescu 0733.149.951,bucuresti, adrianapopescu35@yahoo.com

  • Si eu am fost in preventoriu la zabala cu sora mea ,eu aveam 12 ani ea 14,deci in 1970,71.Imi aduc aminte cei 5 km dus si 5 intors in excursie,gustarea cu braza si ceapa,putina boia…si cumparaturile pe care ni le aduceau din sat.Viorica si doina zis Becky

  • Draga Carmen Amza, asta inseamna ca esti ceva mai mare ca varsta decat mine, caci dânsul preda inainte sa ajung eu in clasa a cincea. Vreau sa va spun voua, tuturor celor ce ati trecut prin preventoriul din Zabala ca ieri am aflat si nr de tel al doamnei Ola Mariana, profesoara de istorie, iar mie mi-a fost si dirigintă. Daca este cineva care vrea sa ia legatura cu dansa sa ma sune la 0733.149.951, si oricum m-as bucura sa vorbim si sa impartasim amintiri minunate din copilarie! Va pup pe toti!

  • Pingback: Castelul Mikes-Szentkereszty din Zagon | R.R