Castele, cetăți și 4×4

Dacă omul vrea, omul poate. Dacă omul vrea să nu doarmă 24 de ore, nu doarme. Întinde și extinde la maxim condiția fizică, însă poate. Pe urmă cade răvășit, însă da, poate călători 23 de ore, poate ajunge în punctul în care corpul adoarme dar mintea îi rămîne încă trează. Doar că stadiul asta nu e recomandat când ești la volan. E un sentiment ciudat, să conduci noaptea, fără vizibilitate 100 % pentru că ți-ai pierdut ochelarii de vedere, să îți simți corpul cum adoarme dar continuu să îți amăgești mintea să rămână trează. Nu aș mai repeta experiența însă da, pot adauga la palmares o călătorie de 23 de ore printre ruine și noroaie.

Șase iubitori de natură și ruine (Roxana, iYli, Eros, Zdeto, Claudiu și subsemnata) doi iubitori de oameni ( Fido și Tomi) au părăsit capitala într-o dimineață de sâmbătă, destul de devreme și pe după răsărit, cu destinația Hoghiz, Brașov. Aveau în plan să admire două castele din deja numitul sat oraș. S-au alăturat unor acarete 4×4 pentru a pipera drumul spre ruine cu niscaiva noroi. Şi aşa s-au aşezat la drum 5 acarete şi o Dacie. Sandero. Şi la un moment dat drumul a părăsit asfaltul şi spre marea noastră uimire, Dacia a făcut faţă traseului de 4×4.

Micuţa Dacie printre acarete. Fotografie semnată de Zdeto

A sfâşiat noroaiele şi râurile cu acelaşi tupeu ca ale noastre 4×4. Mai să ne facă de ruşine nu alta. Mulţumită şi bravului şofer Claudiu, ce-i drept.

Micuţa Dacie prin apă. Fotografie semnată de Eros

După noroaie şi bravură ne-am continuat traseul spre ruine. Hoghiz ne aştepta să îi descoperim cele trei castele. Le-am găsit, am găsit şi localnici amabili care ne-au direcţionat spre posesorii de cheie, şi mai în ungureşte mai în româneşte castelul Haller a fost deschis special pentru obiectivele noastre. Mai multe imagini cu castelul … aici …

Castelul Haller, Hoghiz

“Castelul Haller cu un parc frumos, in care a locuit si Bethlen Kata, a fost construit in 1553, in prezent functioneaza o scoala aici. ”

Detalii picante

Lângă castelul Haller se află Kalnoky, un alt castel construit în sec. XII, pe care din păcate nu l-am putu bifa pentru că în prezent este locuit de o profesoară de la şcoala castel. Pe cel de al treilea castel din Hoghiz, Guthman-Valenta, l-am găsit în ruine, parţial locuit, folosit pe post de uscător de rufe şi WC. Că aşa-i în RO.

Castelul Guthman-Valenta

“Castelul Guthman-Valenta, construit in secolul XVI a fost cumparat de cineva si s-a inceput renovarea.”

Castelul uscător de rufe

Nu îţi stric dispoziţia cu imagini “castelul WC” însă le poţi viziona … aici …

Oarecum dezamăgiţi de ruinele din Hoghiz am continuat călătoria în cautarea de arome vechi spre Rupea şi cetatea Rupea, unde dezamăgire şi mai mare, cetatea am găsit-o închisă pentru renovarea. Abia în 2012 va fi deschisă publicului.

Cetatea Rupea

“Cetatea Rupea, ridicatǎ pe Dealul Cohalmului, dominând de sus oraşul, a fost construitǎ şi extinsǎ în secolele al XIV-lea–al XVII-lea, ca cetate şi refugiu pentru satele din împrejurimi. În prezent este în stadiu de ruinǎ. Curtinele formeaza 4 incinte, fiind întărite din loc în loc cu turnuri poligonale, circulaţia fiind controlatǎ de mai multe porţi interioare care compartimenteazǎ ansamblul fortificat. Incinta centralǎ este prevăzută cu un reduit  şi cu o capelă.”

Zidurile de la intrare

Mai multe imagini … aici …

Alinarea am găsit-o la Racoş unde ne-am bălăcit până la apus printre ruinele recondionate ale castelului Sükösd-Bethlen.

Castelul Sükösd-Bethlen

“Construit in anul 1625, castelul din Racos a fost resedinta nobiliara fortificata a grofului Sukosd. Acesta a fost, de mica amploare, construit in stilul Renasterii transilvanene. Acesta primise domeniul respectiv de la Gabriel Bethlen, ca recompensa pentru servicii militare. Corpurile de cladiri, intre care se afla si o curte patrata, sint inconjurate cu ziduri. Castelul are bastioane circulare, iar turnul de la intrare este patrat
In colturile castelului au fost situate bastioanele, concepute in forma cilindrica. Aici se aflau incaperi pentru locuit, saloane, depozite, bucatarii.”

Detalii picante

Unii dintre noi am mai fi rămas şi mai mult însă “omul cu cheia de la castel” se grăbea la cele casnice. Mai multe imagini … aici …

Târziu în noapte am pornit spre ale noastre bârloage şi abia a doua zi la 7 dimineaţa am reuşit, personal, să îmi recuceresc patul meu mare şi comod. Frânţi eram cu toţii, dar bifasem glorios ruinele. Vă mulţumesc pentru companie dragi iubitori de ruine.

P.S – Ocserver povesteşte cu detalii şi mai picante … aici …