Călărind în Munții Călimani

Albumul foto complet … aici

Am citit povești, am văzut filme, am crescut pe lângă cai însă abia după 3 zile petrecute în Centrul Ecvestru Călimani am înțeles pe deplin cât de sensibili și minunați sunt caii. Taman m-am și îndrăgostit de Ozy, un cal de sport românesc, pe care am avut onoarea să îl călăresc.

Spun onoarea pentru că mulțumită lui Ozy mi-am dat seama că nu aș putea vreodată fi călăreț, cum credeam înainte de această călătorie în Călimani, ci mai degrabă un prieten al cailor. Mulțumită lui mi-am dat seama că îmi place mai mult pe lângă cal decât călare, și îl prefer tovarăș de călătorie decât să îi fiu stăpână. Dacă pot merge și pe jos nu văd de ce aș chinui calul călare. Dar mă rog, de când a apărut omul, animalele se supun pe motive de supremație intelectuală. Sau așa ne place nouă să credem, pentru că până una alta Ozy știe să ceară desertul într-un mod frumos și elegant:

Mulțumesc Betty pentru fotografie.

Mai mult sau mai puțin călare, în ce mă privește am avut parte de o experiență unică care între timp s-a transformat într-o amintire delicioasă.

E o adevărată plăcere să privești călăreți la trap și să admiri muntele și natura în compania unor animale atât de frumoase și sensibile precum caii.

Cât despre Parcul Național Călimani, unde am comis aventura călare și pe bicicletă (după ce am ales să merg pe lângă cal ca să țin pasul cu el a trebuit să aleg mersul pe bicicletă) nu am decât cuvinte preafrumoase. Un parc curat, liniștit, sănătos și bogat.

Revenind la cai, unii spun că dansează, alții că nu dansează. Cert e că și caii fac duș …

Aveți grijă de animalele din jur, vă rog eu. S-ar putea să fie prea târziu când vă veți realiza că fără ele nimic din jurul noastru nu are sens și farmec.



3 thoughts on “Călărind în Munții Călimani”