R.R în turul României – Estul

Ce dudă îs, am şi uitat că sunt în Moldova, în est şi nu în centru, în Ardeal. O nouă filă se cere.

Ziua 9 – 17 august 2009

11.15 – caut pe internet informaţii despre ruine din şi în judeţul Bacău, coclaurile le ştiu deja, deşi Dark Dude nu le ştie încă … Ciudat să vizitezi oraşul în care ai locuit …

22.14 – plictisitoare zi, a trebuit sa rămân pe loc cu trebi, fost la cafea cu fetele, bărfit bărbaţi şi de astea, spălat roţile lui Dark Dude, fost la cumpărături de haine şi îndrăgostit de un Panasonic Lumix. Poate mâine reiau turul, deocamdată mi-e lene.

Ziua 10 – 18 august 2009

11.42 – gata cu leneveala, deşi m-am trezit iar în miez de zi, să pornim la drum şi să ducem la bun capăt ultima bucată din turul RO.

14.21 – popas în Parcul dendrologic Hemeiuşi, la umbra unui Duglas Verde din Vest S.U.A:

Admir Castelul Roşu sau Ansamblul conacului Cantacuzino – Paşcanu – Waldenburg:

O adevărată oază de linişte şi un loc aparte, pe care culmea nu l-am descoperit decât abia acum, după ce o viaţă am locuit în zonă:

Slavă ca nu e populat şi vizitat de oricine. Defapt nu cred că e vizitat de nimeni, în cele câteva ore în care m-am pierdut prin hectarele parcului nu m-am întalnit decât cu pădurarul:

O plăcere de nedescris să te pierzi printre brazi, fie ei româneşti, fie argintii din Japonia:

Sau alte minunate specii din diferite colţuri ale lumii. Şi când te gândeşti că parcul există din 1880 …

Conacul sau Castelul Roşu, în toată frumuseţea lui, e şi el abandonat şi aproape lasat în paragină:

Dar cu asta m-am obişnuit deja. Asta şi cautam, ruine. Sunt curioasă dacă vor rămâne pentru totdeauna ruine.

De la Hemeiuşi am întors traseul spre Oneşti şi am oprit la Berzunţi, la casa în care a copilărit mama, şi eu, însă prea puţin, casă în care nu mai locuieşte nimeni acum, bunicii sunt la ceruri. Nu am rezistat să nu fotografiez o chestie cu care mă jucam mai demult:

Am continuat prin Oneşti, Tg Ocna şi într-un final Slănic Moldova:

Nu are rost să mai menţionez că iar m-am pierdut pe judeţene forestiere, prin noroaie sau prin ploaie cu gheaţă (şi de la Slănic Moldova a trebuit să mă întorc acasă la Bacău), sunt la ordinea zilei, sare şi piperul acestui tur, pe care îl închei aici, pentru că mâine plec direct la Bucureşti, unde Dark Dude va fi operat şi echipat pentru concursul de 4×4 la care participăm de joi încolo.

Mulţumesc pentru atenţie şi până la urmatorul tur – la revedere.



28 thoughts on “R.R în turul României – Estul”