Povestea celor 11 kg sau cum am devenit Consultant în Nutriție Sportivă

De ce să mănânci mai mult decât ai nevoie? De ce să ai mai multă “grăsime” decât ai nevoie? Acestea sunt întrebări pe care nu mi le-am pus niciodată dar care au venit firesc în urma unor evenimente nefericite pe care le voi reda în cele ce urmează, întrebări la care am găsit răspunsul în timpul și după ce am terminat cursurile de nutriție sportivă în urma cărora am devenit consultant de nutriție sportivă, subiectul acestei scrieri tip introducere. 

Am cochetat cu sportul toată viața, de la off-road în 4×4 și Campionatul Național de Off-Road, la alpinism sau snowboard, însă abia din 2014 am început să îl iau în serios, a fost anul când am descoperit ciclismul, la nivel de amator, firește. Când spun nivel de amator mă refer la circa 400 de ore pe an petrecute la plimbare, antrenamente și concursuri de mountain bike sau șosea. Cum însă în viață mereu ne dorim mai mult decât putem duce, spiritul ăsta de competiție m-a împins atât de departe încât în 2016 am dat totul pentru un podium, la categoria de vârstă, până am ajuns la prima accidentare cu urmări mai grave, o fractură de claviculă. Accidentări au fost și au venit cumva firesc la cineva ca mine care nu a făcut sport de la o fragedă vârstă ci de la 34 de ani. O vânătaie ici, o vânătaie colo, coaste sau oase fisurate, dureri și alte cele, totul până la fractură care m-a readus la o pauză totală timp de 2 luni. Și n-ar fi fost nici fractura mare lucru dacă mi-aș fi învățat lecția și aș fi respectat corpu-mi. Dar nu am făcut asta, am continuat cu seria greșelilor până am ajuns la a treia fractură pe aceeași claviculă și fabuloasa greutate de 70 de kg. Și toate astea la început de an, în ianuarie 2017. Minunat început de an ai zice. Evident, cea mai firească decizie ar fi fost să renunț la sport, implicit la ciclism. Doar că nu poți. Nu știu de ce dar eu una nu pot. Încă. Și vroiam, și încă mai vreau, să îl mai practic și la categoria de vârstă 60+.

Și așa am ajuns să caut răspunsuri, să încerc să înțeleg unde am greșit, de ce am greșit și cum repar greșelile. Toate astea m-au dus într-un singur punct – nutriția sportivă. Prima oară când mi-am rupt clavicula am căzut în timpul cursei de șosea Infernul Muntelui, Road Grand Tour Sinaia. Alergam pentru podium la categoria de vârstă și am dat tot ce aveam mai bun pe coborâre, pe atunci punctul meu forte, cel slab fiind urcările, am pierdut controlul într-un viraj și m-am trezit pe jos întrebându-mă ce s-a întâmplat. Răspunsul a venit după mai bine de 6 luni: lipsa de somn, dormisem doar 3 ore, lipsa de alimentație, eu una am emoții înainte de orice cursă și în ziua respectivă de emoții am mâncat forțat micul dejun și pe urmă l-am vomitat în primele curbe de pe Valea Prahovei. Fără somn și fără alimentație înainte și în timpul cursei vei risca întotdeauna o accidentare. Eu una mai făcusem gafa asta de multe ori și scăpasem cu bine. Dar ulciorul nu merge de multe ori la apă.
Aveam deci soluția – cursuri de nutriție sportivă. Le-am căutat la noi, nu există decât cursuri de nutriție generală (sau nu le-am găsit eu și dacă știi de ele te rog să îmi spui și mie) și așa am ajuns cumva de unde am plecat inițial cu studiile mele, în Dublin, Irlanda, la Shaw Academy. Inițial mă interesa subiectul doar pentru ciclism și performanța amatoricească a mea și a soțului, însă pe măsură ce treceau lunile descopeream că mi-am găsit o nouă pasiune și că pot face din asta și o nouă meserie. În timpul cursurilor am început să aplic pe mine ceea ce învățam și spre finalul celor 5 luni de studii, primul meu client și cobai mi-am fost eu.

De ce să mănânci mai mult decât ai nevoie? Nu ai de ce. Când ai un stil de viață sănătos, faci sport, vrei să slăbești sau să te îngrași, trebuie să mânânci mult. Totul stă în calcule și asta presupune noua mea meserie, cea de consultant în nutriție sportivă – calcule. Corpul uman e atât de fascinant și precis încât nu îl poți păcăli, fără consecințe, cu mai mult sau mai puțin. Fiecare dintre noi are nevoie zilnic de o anumită cantitate de carbohidrați, proteine și lipide. Ce e în plus sau în minus se transformă în grăsime și, evident, te îngrași. Eu am reușit în decembrie 2016 să adaug 5 kilograme la greutatea mea constantă din ultimii ani.
De ce să ai mai multă “grăsime” decât ai nevoie? Teoretic nu te afectează cu nimic dacă procentul de grăsime stă în parametrii normali pentru vârsta ta. În cazul meu, la 70 de kg, 37 de ani, un procent de grăsime de 27% mă plasa în categoria – femeie sănătoasă.

                  ianuarie 2017, 70 de kg, 27% grăsime corporală

Dar cum urc eu Seciu de 5 ori, cu 70 de kg, și mai bine ca anul trecut, mă întrebam? Pentru cine nu cunoaște, a urca Seciu este echivalentul primului concurs de șosea din calendarul fiecărui an sportiv, fie el de amatori sau elite. E un concurs fabulos de greu și o referință pentru forma în care ne regăsim la început de sezon, după o iarnă lungă cu antrenamente specifice și alternative. Îmi doream să merg mai bine și oricât de mult și de bine m-aș fi antrenat, cu un așa procent de grăsime nu aveam să reușesc.
Mulțumită noilor mele cunoștințe de nutriție sportivă am ajuns să reduc în 5 luni procentul de grăsime de la 27% la 18%, adică să slăbesc 11 kg. Au fost și săptămâni în care am făcut pauză, din dorința de a nu sacrifica forma la concursuri. O dietă de slăbit, în cazul meu cu un număr redus de calorii dintr-un minus de carbohidrați, îți afectează performanța sportivă. 16% este procentul de grăsime corporală normal a unei cicliste de performanță. Eu m-am oprit la 18% și deja de la mijlocul lunii mai încep să mă bucur de noua compoziție și să dezvolt masa musculară care a rămas neafectată pe toată perioada curei de slăbire. 

(c) Marius Zamfir – EventsPhotographer.ro

              aprilie 2017, 60 de kg, 20% grăsime corporală

Cum mă simt? Mai bine ca niciodată. Cum am urcat Seciu de 5 ori cu 60 de kg în loc de 65 de kg ca anul trecut? Las cifrele furnizate de Strava să vorbească de la sine.

 

Cum slăbești 11 kg? Cu răbdare, mult sport, multe calcule, și mai multă răbdare, consumând zilnic carbohidrați, proteine și lipide, diversificând pe cât posibil alimentația. Și nu, nu am renunțat la nimic, nici la zahăr, nici la tort din bezea, nici la pizza, nici la vin roșu. Poți să mănânci orice, important este cât, cum, unde și când. Și cel mai important este să înțelegi că alimentele sunt combustibilul cu care funcționezi, mai bine sau mai rău, cu care poți face sport, mai bine sau mai rău, de performanță, indiferent de nivelul la care te afli, amator sau elită, fie că faci 3 ore de sport sau peste 20 de ore de sport pe săptămână.

mai 2017, 59 de kg, 18 % grăsime corporală

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *