Natură de basm, chei şi noroială

Cred că ceva e în neregulă cu mine, dacă am ajuns în stadiul în care abia aştept să vină sfârşitul de săptămână să pot pleca pe coclauri. Dar asta e problema mea. Să revenim serios la natură de basm, chei şi noroiala de ieri.

Am plecat sâmbăta dimineaţa din Bucureşti, pe la 9,  şi am oprit special la o benzinarie de la ieşirea din minunata noastră capitală, să cuplez troliul şi să aleg un traseu de o zi. Musai trebuia să mă întorc cu Dark Dude la miezul nopţii, pentru că îi expira dreptul de a mai circula pe străzile patriei. Cenuşăreasa ar fi fost geloasă. Sigur.

Am ţinut eu morţis să trec prin Cheia să admir pentru a nu ştiu câta oară, lacul Măneciu:

vedere lac Maneciu

Şi peisajele dinainte şi după Cheia. Dacă săptămâna trecută era soare şi cald, de data asta am dat de zăpadă şi zero grade:

Cheia Brasov in octombrie

Încă îmi pare ciudat şi nu mă pot obişnui cu frunze galbene şi zapadă în octombrie:

iarna in octombrie

De la Cheia am coborât în Braşov şi am deviat spre Râşnov şi Zărneşti în cautarea unei mănăstiri în peşteră de care auzise copilotul meu Cetăţeanu Turmentat. Nu am găsit nici peştera nici mănăstirea ci doar natura de basm (mai multe imagini … aici … ) de la 1000 de metri altitudine din satele Măgura şi Peştera:

vedere sat Pestera

Da, cam asta e priveliştea din zonă şi nu, cei de sus nu sunt nori ci vârfurile înzăpezite ale munţilor,  vorba lui Mihai.

manastirea Sf Treime

După ce un călugăr de la mănăstirea Sf. Treime ne-a lămurit că în zonă nu există nicio mănăstire în peşteră ci doar o mănăstire şi o pesteră, am mai rătacit ceva vreme pe uliţele pustii, încercând să găsim drumul spre Peştera Liliecilor. Şi când am găsit drumul nu am mai putut urca pentru că premoniţia mea de femeie nu m-a lăsat să mă aventurez pe un traseu cu pietre, zăpadă, noroi, ravene, vale în stânga sau dreapta şi ceaţă:

vedere Magura

Sau ce o fi fost în norii aştia de mai sus prin care trebuia să trecem. Mi-am zis eu că nu are cine să mă scoată dacă fac vreo mişcare greşită, alunec, o iau la vale sau mă răstorn cu Dark Dude. Acum îmi e ciudă că nu am avut curaj.

Din Măgura am coborât în Zărneşti şi am luat-o la picior prin cheile din rezervaţia natională Piatra Craiului:

cheile din rezervatia Pestera Craiului

De la Zărneşti ne-am intors spre Bucureşti şi pe ultima suta de metri am bifat şi Cheile Râşnoavei:

cheile Rasnoavei

Şi tot pe ultima sută de metri, înainte de Predeal,  mi-a venit mie să mă abat de la şosea şi să îl pun la încercare pe Dark Dude. După vreo trei  “deviat brusc de pe şosea în pădure” am reuşit să găsesc un teren de joacă cu noroi şi zapadă …

teren de joaca.

… unde după lupte eroice, Dark Dude a cedat cele din urmă, lăsând munca pe seama mea, a troliului şi a şufei de copac:

troliere

Revenind serios, după mini aventura de la Predeal am oprit la Buşteni pentru o cină copioasă la Biznest şi la 12.07 am ajuns acasă în Bucureşti. 15 ore, 430 de kilometri şi o simplă zi de sâmbătă.

19 Comments on “Natură de basm, chei şi noroială”

  1. ah, şi să nu uit. am şi eu o curiozitate. vorbim de localitatea Peştera, la care se ajunge făcând stânga la Moeciu, când vii dinspre Rucăr?

  2. eee… super misto yo stiu ca doar bunica’mea e de acolo …Mai ales iarna e superb peisajul chiar si vara… ubesc mult locu ala . >>>:x 😡 ****:-p

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *