R.R

 campanie creezi sau donezi

Category Archives: Romania lui R.R

Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

14
Posted by R.R on 15 March 2010 – 1:58
Filed under Romania lui R.R

Ca o mamă netrebnică ce sunt, mi-am lăsat animalele în grija Gicului Magnific (mulțumesc Gicule) și am plecat cu trenul, vineri seara pe la 12, spre Parâng, la invitația Elei. Refugiul Agățat și poalele Vf. Parângul Mare erau obiectivele turei (așa i se spune unei astfel de mini expediții, am mai auzit și de RT dar nu știu încă ce înseamnă).

După câteva reprize chinuite de somn, 6 ore și ceva mai târziu trenul ne-a servit gara Petroșani de unde am luat împreună cu colegii de tură (cred că asta îi formularea corectă) o dubă selectă a la Mercedes, spre Cabana Groapa Seacă. 18 km pe un drum înzăpezit și înghețat, emoții prin curbele în care șoferul accelera și patina și preafrumoasele Chei ale Jiețului, pe care nu am reușit să le surpind în imagini din cauza geamurilor fumurii și a emoțiilor menționate mai sus.

La cabană am luat pe loc repaos pentru un ceai cald (cafea pentru mine) și echipare pentru traseu. La 9 și ceva dimineața, cu un cer înnorat și ninsoare pe fundal am luat-o la picior spre Vf Parângul Mare, pe un drum forestier nebătut, în amontele Jietului și prin Valea Roșiilor.

DSC03288 200x300 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

Pasul mic, zapada până aproape de genunchi, peisaje oarecum posomorâte, sunetul liniștitor al Jietului, liniștea divină specifică unei astfel de zone … nici nu mi-aș fi dorit mai mult.

DSC03313 200x300 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

Poteca ne-a bătut-o și Copila, o cățelusă prea simpatică și prea curajoasă, care ne-a ținut companie până a doua zi când am părăsit complet plaiurile ei natale.

DSC03384 300x200 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

După forestier a venit poteca prin pădure, și ea nebătută și parcă și mai inabordabilă, cel puțin pentru mine care nu aveam la activ un astfel de traseu, mai ales cu vreo 10 kg în spate. Până și Copila a obosit și a ales să meargă pe urmele noastre.

DSC03349 200x300 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

Dar am răzbit voinicește până și înclinările laterale. Cu căzăturile de rigoare, cărora evident le-am pierdut numărul.

DSC03358 200x300 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

În 4 ore și ceva am ajuns la 1750 altitudine și la refugiul Agățat, unde comform planului urma să înnoptăm și să petrecem. Oarecum. Frigul din refugiu ne-a învăluit prea subit și am decis să urcăm până la lacul Roșiile.

DSC03373 300x200 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

Din păcate Parângul a refuzat complet să mi se arate, s-a îmbrăcat în ceață și mi-a întors spatele. Nici măcar până la lacul Roșiile nu am ajuns, iar Vf Parâng a rămas un vis neîmplinit pentru că abia am reușit să disting muchia Slivei și Ghereșui, în stânga și în dreapta, în urcușul anevoios de pe vale.

DSC03386 300x200 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

Muchia Ghereșul în ceață

DSC03379 200x300 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

Muchia Slivei în ceață

Dacă săptămăna trecută am avut parte de o vreme divină și peisaje din altă lume în Retezat, norocul nu mi-a surâs deloc de în tura asta pentru că și a doua zi duminică Parângul s-a încăpățânat să mi se ascundă în cea mai ceață ceață. Cumva în antiteză cu tura din Retezat asta e tot ce am putut scoate cu Bleaga:

DSC03388 300x200 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

Mi-am concentrat frustrarea pe piciorul drept care m-a lăsat când aveam nevoie mai mult de el și am coborît la refugiu pentru odihnă și căldură. Până la urmă am avut parte de experiențe unice pentru că am dormit pentru prima oară într-un refugiu, în pat cu 7 oameni și la un loc cu alți 14, într-un loc uitat de lume și prea frumos pentru cuvinte.

DSC034061 200x300 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

Durerea de la piciorul drept m-a lăsat și am coborât mai spor a doua zi, prin același decor pe ceață și ninsoare. Și ca frustrarea să devină și mai mare, trenul ne-a purtat spre o vale a Jiului scaldată timid în razele soarelui.

DSC03510 300x200 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

Mi-am luat la revedere pentru a doua oară de la Petroșani, am mulțumit Muntelui pentru primire, chiar dacă nu a fost una prielnică fotografiei și am acceptat ideea că am făcut o tură mai mult de antrenament la urcat muntele pe zăpadă și la minus multe grade. A, și dormit cu 7 oameni în același pat/prici. Mai multe imagini în albumul de … aici …

Mulţumiri colegilor de tură (a se observa cu câtă aronganţă îmi permit, după doar 2 ieşiri pe anul asta,  să vorbesc precum montaniarzii) prea simpaticii ATGR-işti şi Elei evident.

ATGRistii si RR 300x199 Refugiul Agățat și plaiurile Parângului

Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

15
Posted by R.R on 8 March 2010 – 17:28
Filed under Romania lui R.R

Cu greu te primeşte Muntele. Mai ales daca nu îi eşti pe plac. Vineri dimineaţa pe la 5 plecat din Bucureşti spre munţii Retezat şi abia duminică, la 10 şi ceva dimineaţa am reuşit să obţin fotografia la care visez de ceva luni:

DSC03128 199x300 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Îmi permit să îi spun fotografie pentru că chiar am depus un pic de efort să ajung până 2000 de metri altitudine, să pot declanşa Bleaga. Şi acum, după ce mi-am îndeplinit şi visul de a fotografia Muntele cu şi din zăpadă, stau şi mă întreb de ce nu am rămas acolo? Acolo sus la 2000 şi ceva de metri … aici…

DSC03126 300x199 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Am ajuns doar până aproape de Şaua Bucurei. Vremea posomorâtă şi lipsa de timp nu ne-au permis să trecem printre vârfurile Bucura şi să ajungem mai aproape de Vf Peleaga, cel la care visam să ajung. Deşi am crescut şi copilărit cu Muntele în ogradă m-am înstrăinat de el în ultimii ani încât îmi pare firesc să nu mă mai primească decât cu piedici.

DSC03163 199x300 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Vineri ne-a pus piedică cu ninsoare sănătoasă şi abia ne-a lăsat să urcam cu maşinile până la Cîrnic. Unii mai curajoşi au urcat noaptea. Alţii mai fără experienţă la urcat cu multe kilograme în spate, alţii ca mine, au preferat să aştepte până a doua zi.

RR urca muntele 300x200 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Sâmbătă muntele a devenit mai prietenos şi ne-a lăsat să urcam în condiţii excelente pentru începători ca mine. Spun începător pentru că ultima oară când am urcat, la picior, până la 1700 de metri, a fost acum 2 ani.

DSC02998 199x300 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Pe forestierul din Lunca Largă, prin pădure, prin zăpadă, adulmecând cu ochiul şi lentila peisajele de basm, în 4 ore am reuşit să ajungem la celebra cabană Genţiana. Muntele îşi ascundea în continuare splendoarea şi cu preţul unei uşoare întinderi musculare, pe ultimele raze de lumină naturală, am ajuns şi până la cascada de pe Culmea Stânişoara:

DSC03061 300x199 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Duminică dimineaţa când am deschis uşa de la cabană mi-am pierdut respiraţia şi la modul cel mai sincer am rămas cu gura căscată, pentru că dragă cititorule iată ce privelişte aveam în faţa ochilor:

DSC03091 300x199 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Imaginea e mult străină adevăratului peisaj dar cât de cât îţi poate aduce o idee de cât de dumnezeiesc e plaiul unde şade cabana Genţiana. Dimineaţa am văzut şi cascada în toată frumuseţea ei. Aşa îmi era de ciudă că nu am avut îndeajuns timp să deprind şi căţăratul pe gheaţă. Iat-o ce frumoasă se arată acolo în depărtare:

DSC03098 300x199 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Pentru ce a urmat apoi, acele câteva ore petrecute la 2000 şi ceva metri altitudine, nu am cuvinte … Nici imaginile pe care le-am pus în albumul de … aici … nu sunt îndeajuns de reale.

DSC03145 300x199 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Am fost în Rai şi acum când m-am întors pe Pâmânt parcă mă doare sufletul şi mai îmi vine să lăcrimez când mă gandesc la cât de frumos a fost. Preţ de câteva ore.

DSC03232 300x199 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Pentru că el, Muntele, s-a ascuns repede după nori. Am luat asta ca pe un semn că vrea să mă mai întorc la el. Şi mă voi întoarce. Căci pură şi dură e relaţia mea amoroasă cu el, Muntele.

RR la pozat 300x200 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

R.R pozarul. Fotografie semnată de Eros, tovarăşul meu de munte, căruia îi mulţumesc pentru răbdarea cu care a tratat pauzele mele scurte şi dese de la urcare.

DSC03247 300x199 Vf.Bucura şi plaiurile Retezatului

Mulţumesc şi Conului şi amicilor săi, fără de care nu ar fi fost posibilă această aventură.

Marea

4
Posted by R.R on 26 February 2010 – 22:54
Filed under Romania lui R.R

Sunt lângă ea. Marea. Nu prea am timp să o vizitez dar o simt aproape. Te salută băieții:

Baietii ...

Pe … aici … m-am jucat cu Bleaga. Până luni sunt în delegație la mare. Pe lângă mare. Marea Neagră.

Autocarul

2
Posted by R.R on 24 February 2010 – 23:25
Filed under Romania lui R.R, a la R.R

Nu am mai mers cu autocarul de vreo 15 ani. Cred. Până azi. Așa că musai trebuie să trec și această zi în jurnalul R.R. Sau cum povesteam pe twitter și pe facebook:

DSC02500 300x200 Autocarul

11.45 – No ma duc sa imi fac bagajele ca azi ma dau cu microbuzu. Sper sa aibe si wireless :) )) Iuhuu

  • @FanfaraPR: nu e atat de rau sa stii. iti baga si un filmuletz cu Van Damme :)
  • @FanfaraPR: este o experienta interesanta :) sa imi povesti. sa faci live tweeting :)

DSC02507 300x200 Autocarul

13.00 – Gata bagajele, asteptam bona lu Fido si Kina sa ii predam lectia s’apoi am tulit-o la autogara.

15.45 – Imi luasi bilet online pentru autocar si sa vezi ce frumos se poarta cu mine nenii ba mi-au pastrat si loc in fata. Iuhuu. Wireless n-au :) )

15.50 – Sanchi s-o asezat o tanti langa mine. Si eu bleaga nu puteam sa mint ca e rezervat locul … uoff


DSC02517 300x200 Autocarul

16.10 – AAA si cat de misto e in autocar, in spatele soferului cu vedere panoramica si la inaltime.Ca in excursie. Exceptand mirosul de transpiratie

  • @alexconu: la revedereee tabara draga! la revedere noi plecam! :) ) drum bun ;)
  • @mihaelasandu tare! semn ca a venit caldura :) ^MS
  • Laura Mihailescu Aveam o masca pe birou de cand cu gripa porcina. Era buna in astfel de cazuri….

DSC02510 300x200 Autocarul

16.30 – Evident io-s singura cu laptop si care tuitereste. Din autocar zic. N-as putea descrie privirile din jur

  • radumach :-) ) vrei ca babele din autocar sa se care cu laptopul dupa ele?
  • mateias da-i sa zacaaaaa!!!! nemernica vrea sa fure informatie!!
  • Ecristian Cristian ar fi tare sa fie unu mai in spatele autocarului cu desktop =)))))))))))

detalii din ...

16.40 – A si-l ascultam pe @OLiXbOLiX in autocar. La rsdio zic nko gropi ;kjl nu mai pot scriervb

  • tzilu hahaha! Ce frumos ne spui tu de pe coclauri:))) De data asta “asfaltate”:))))
  • majestatea da-mi si mie un bip cind ajungi la fetesti. pe autostrada.
  • OLiXbOLiX hehe ;) drum bun sa ai! :P

17.10 – Aaaa disparut mirosul de transpiratie, a aparut unul de flori si da e maiestros in autocar, pe autostrada. 45 de min sa iesim din BUC insa.

  • ALOMoDa dar unde te duci tu mielule?
  • tzilu nu-ti consuma energia cu twitteritul..ai nevoie de orice gura de aer ca sa supravietuiesti conditiilor extreme:))
  • erosnicolau drum bun, calatorule!

Burtica soferului

17.30 - Faceti poze peste chelia mea? imi zise soferul autocarului. Cum o ghicit nu stiu dar stiu ca nu stie ca i-am incadrat si burta.

  • AdinaNecula looool il faci vedeta :) )
  • ale_m in ce aventuri ai plecat? chiar acu juma de ora in trafic ziceam ca nu am fost cu autocarul de ages si ca mi-e un pic dor :D
  • ale_m ce fain,sa stii ca trebe sa merg si eu :D e cu oameni asa de tot felul, cu muzica populara la sofer si faceti opriri de tigara?
  • Victor Dulu Ce rea ai fost :) )
  • Luoana Delicoti vrem sa vedem:)))

Poza peste chelie

18.30 – Bateria lui Leopard nu tine mai mult de 3 ore si sunt nevoita sa inchei aici relatarea in direct din autocar. Pupi dulci. Multam pt audienta

Recuperări, mere-n apă şi creste înzăpezite

11
Posted by R.R on 22 February 2010 – 11:14
Filed under Romania lui R.R

Sâmbătă şi duminică la munte, pe langă, prin, la depărtare de Fundata (localitatea aflată la cea mai mare înălţime din ţară???). Cumva s-a nimerit ca timpul să ni-l ocupăm mai mult cu recuperări, tractări în şi din zăpadă şi noroaie, aşă că nu mă pot lauda cu prea multe sau multe. Totuşi am reuşit (la sugestia pilotului Părăguş) să încadrez nişte mere în apă, undeva pe lângă Voineşti:

DSC02339 Recuperări, mere n apă şi creste înzăpezite

Să admir blegeşte pentru a nu ştiu câta oară cresta Piatra Craiului:

Piatra Craiului pe creasta

Şi să continui să visez la ziua când voi fotografia de acolo de sus. De sus în jos. Invers.

DSC02401 Recuperări, mere n apă şi creste înzăpezite

Duminică m-am amăgit cu un fel de antrenament “urcat pe munte”, deşi pe drept mai mult am testat parazăpezi. În schimb mă pot mândri cu prietenia pe care am închegat-o, pe scurt termen ce-i drept, cu Piku:

DSC02461 300x200 Recuperări, mere n apă şi creste înzăpezite

Spun pe scurt termen pentru că dacă ar fi fost după Piku, călăuza mea în mini mini traseul meu de 500 de metri şi ceva, dacă ar fi fost după Piku m-ar fi dus numai prin gropi şi văi.

DSC024631 300x200 Recuperări, mere n apă şi creste înzăpezite

Am mai aruncat imagini şi în albumul de … aici … Dar cum mărturiseam, nu prea multă acţiune interesantă. Înafară de recuperări. Recupărări 4×4. Oricum simplul fapt că am respirat aer curat de munte contează mai mult decât orice.

Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

15
Posted by R.R on 15 February 2010 – 14:18
Filed under Romania lui R.R

Un amic drag îmi spunea mai demult că dacă plouă nu înseamnă că nu ai unde ieşi în natură şi că trebuie să rămăi în casă. Sâmbătă dimineaţa ploua serios în Bucureşti şi la 7 şi ceva când m-a sunat pilotul să mă întrebe dacă mai călătorim, am răspuns automat da, buimacă de somn şi fără să mă uit pe geam. În drum spre Ploieşti ploaia s-a transformat în lapoviţă şi aproape de Comarnic în ninsoare. În stil clasic şi specific românesc unei zile de weekend, de la Sinaia spre Braşov drumul era blocat de maşini ce se întreceau în viteză cu melcul. Ne-am întors la Ploieşti şi am abordat varianta Vălenii de Munte, Cheia, Braşov. S-a dovedit o idee excelentă, din seria “totul se întâmplă pentru un motiv” pentru că ce ne-a oferit natura înconjurătoare a fost mai mult decât un peisaj de basm:

DSC01969 300x200 Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

Peisaj de iarnă – Cheia – februarie 2010. Mai multe imagini  în albumul de … aici …

În drumul nostru spre Braşov, în apropiere de Săcele, mi-am dat seama de ce nu se prea poate urca pe munte pe timp de iarnă. Traseul montan spre Vf. Ciucaş avea de la bază poteca cu zăpadă de peste un metru:

Traseu spre Vf Ciucas

Peisaj de iarnă – Săcele – februarie 2010. Mai multe imagini în albumul de … aici …

Visând la ziua cea mare în care voi urca pe zapadă sus, sus pe munte, m-am întors la traseul cu maşina pe şosea, resemnată că măcar mi-am scăldat în nămeţi noii bocanci. Primul punct de interes din “mini expediţie”  -  cetatea tărănească din Rotbav:

DSC01984 300x200 Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

Cetatea ţărănească din Rotbav. Mai multe imagini în albumul de  … aici …

“Construcţia bisericii evanghelice fortificate începe în anul 1250, iar zidul din jurul ei a fost ridicat în secolul XV. Biserica astfel întărită în anul 1602 a oferit loc de refugiu sigur generalului Giorgio Basta, fiindcă zidurile ei au rezistat asediului principelui Transilvaniei Gabriel Bathory. În marele incendiu din 1732 cetatea şi satul Rotbav au fost arse. Lucrările de restaurare au început în 1738, în urma cărora biserica a fost reconstruită, doar turnul bisericii a păstrat forma originală.”

Din păcate cetatea ne-a primit cu porţile închise. Porţi închise pentru totdeauna din câte am înţeles de la localnici. De aceeaşi poveste am dat şi la Feldioara, o preafrumoasă cetate tărănească cu porţile închise vizitatorilor:

DSC02019 200x300 Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

Biserica fortificată din sec. XII,  Feldioara, Braşov. Mai multe imagini în albumul de … aici …

“Biserica evanghelica este situata in partea de est a localitatii. Conform tipariturilor si traditiilor istorice, sediul principal al Ordinului teutonilor din Tara Barsei se gasea aici in 1211-1225. Biserica este construita in stil gotic pe temeliile unei bazilici mai vechi de la inceputul sec. XIII.”

În schimb cetatea teutonilor din acelaşi sat, Feldioara, ne-am primit cu braţele deschise şi ne-a servit şi cu un vânt puternic, la înălţimea-i de peste 400 m deasupra nivelului mării:

DSC02094 200x300 Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

Cetatea teutonilor Feldioara. Mai multe imagini în albumul de  … aici …

“Cetatea din Feldioara a fost construita de cavalerii teutoni in perioda 1211-1225, cat au stat in aceasta zona, unde au fost adusi de regele Ungariei de atunci, Andrei al II-lea. Din vechea cetate a teutonilor se mai pastreaza astazi numai un rest dintr-un zid de piatra in partea de nord-vest, care s-a dovedit a fi total diferit din punctul de vedere al tehnicii de constructie de restul fortificatiei de la Feldioara. Baza lui este alcatuita din bolovani mari de piatra, deasupra carora au fost asezati alti bolovani, legati cu un mortar de calitate buna. Turnurile si curtinele au fost construite probabil de comunitatea saseasca ramasa dupa plecarea lor, dar nu se poate preciza cu exactitate perioada. Cetatea este situata pe colina de la Feldioara, inconjurata pe trei laturi de raul Homorod.”

Eu, în legea mea, îmi imaginez fel de fel de poveşti de fiecare dată când adulmec ruine. Peisajele din jur mă ajută şi mai mult. De data asta am simţit o adevărată şi pură gelozie pentru cavalerii teutoni, care admirau de la ferestrele cetăţii astfel de privelişti:

DSC02096 300x200 Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

Munţii Piatra Craiului. Magura Codlei:

DSC02033 200x300 Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

Mai multe imagini în albumul de  … aici …

Sufereau de pură gelozie şi noii mei bocanci de munte. Da, şi ei ar fi luat-o la fugă spre mult visatele varfuri din Piatra Craiului.

DSC02054 200x300 Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

A urmat cetatea tărănească din Ghimbav. Şi ea închisă. Dacă rămâneam peste noapte însă aveam ocazia să o admirăm a doua zi în timpul slujbei:

DSC02117 300x200 Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

Cetatea tărănească din Ghimbav. Mai multe imagini în albumul de  … aici …

“Biserica a fost construita in sec al XIII-lea pe ruinele unei foste bazilici romane. Este o biserica de rit evanghelic, apartinand stilului arhitectural gotic. Biserica a fost construita de catre saxonii colonizati in Tara Barsei pe la 1211, de catre regele maghiar Andrei al II-lea. Saxonii au venit din zona aflata la stanga Rinului dovada fiind toponimia ce aminteste de localitati existente acolo: Kronen, Honigberg, Hermanstadt etc.”

Rotbav, Feldioara, Ghimbav, cetăţile, ruinele, toate de mai sus sunt foarte aproape de Braşov, următoarea oprire din “mini expediţia” de sâmbătă. Am ales să respirăm în continuare parfumul unic al pietrelor medievale, cu o plimbare pe langă zidurile cetăţii Braşov:

DSC02141 200x300 Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

Fortificaţiile Braşovului. Mai multe imagini în albumul de  … aici …

Pilotul meu a devenit şi ghid şi aşa am aflat şi eu de Pietrele lui Solomon, ba chiar am şi urcat una, două, sus pe pârâu.

DSC02182 200x300 Zăpadă, ruine şi sos de busuioc

Pietrele lui Solomon, Braşov. Mai multe imagini în albumul de  … aici …

“În partea de vest a Braşovului – zonă sacră – se găsesc şi azi, ca doi umeri ai unei puternice “cetăţi naturale”, două stânci ce se numesc “Pietrele lui Solomon”. În limba iudaică Solomon se traduce prin “înţelepciune”, iar toponimicul ar însemna “Pietrele înţeleptului”, recunoscând în el pe înţelepţii getod-dacilor – Ktistoi sau Pleistoi.
Cercetătorii saşi semnalau în secolul al XIX-lea existenşa în zonă a unor ziduri, urme ale unei cetăţi, care, după părerea autorilor, confirmă prezenţa unui templu geto-dac.”

Un calm apus m-a împiedicat să scotocesc şi după ruinele vechii cetăţi şi am încheiat ziua cu o cină binemeritată, la un preaşic restaurant din Braşov unde mi-am alintat papilele gustative cu un dezmăţ complet: supă de ceapă şi porc afumat cu sos de busuioc.

_DSC2209

Paharele au rămas neatinse pentru că drumul înapoi spre Bucureşti ne solicita simţurile olfactive.

_DSC2219

12 ore şi peste  600 kilometri. O simplă zi de sâmbătă.

Cetăţi, catedrale, pub boem şi o rădăuţeană

18
Posted by R.R on 3 January 2010 – 12:49
Filed under Romania lui R.R

La o simplă plimbare de o zi, oraşul Suceava mi s-a arătat ca o comoară şi deşi lumina naturală nu a fost de partea mea, zic eu că am reuşit să surprind ceva secvenţe din aroma medievală a Cetăţii de Scaun a Sucevei:

DSC00675 300x199 Cetăţi, catedrale, pub boem şi o rădăuţeană

Cetatea a fost construită la sfârşitul secolului al XIV-lea de Petru I Muşat, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ştefan cel Mare şi distrusă în secolul al XVII-lea (1675) de Dumitraşcu Cantacuzino. În prezent, Cetatea Sucevei se află în ruine.

DSC00594 300x199 Cetăţi, catedrale, pub boem şi o rădăuţeană

Mai multe imagini, vreo 77, găseşti în albumul de … aici …

În Suceava am mai bifat şi Mănăstirea Zamca, care deşi nu se afla pe lista mea m-a cucerit instant prin frumuseţea-i …

DSC00708 300x199 Cetăţi, catedrale, pub boem şi o rădăuţeană

Complexul medieval Zamca a fost construit în anul 1606 de armenii refugiaţi în Moldova încă din secolul al XVI-lea.

DSC00697 199x300 Cetăţi, catedrale, pub boem şi o rădăuţeană

Mai multe imagini în albumul de … aici …

Şi pe ultimele raze de lumină mulţumită Blegii am surpins şi ceva din ruinele Catedralei Catolice din Baia:

DSC00719 300x199 Cetăţi, catedrale, pub boem şi o rădăuţeană

Catedrala Catolică din Baia este o biserică romano-catolică construită la Baia din porunca domnitorului Alexandru cel Bun în anul 1410 pentru soţia sa care era de neam polonez şi era catolică.

DSC00729 199x300 Cetăţi, catedrale, pub boem şi o rădăuţeană

Mai multe imagini în albumul de … aici …

Cu ocazia asta am aflat de la “ghidul” meu Bogdan cum că Baia ar fi fost prima capitală a Moldovei … “unul din cele mai vechi oraşe din Moldova, probabil cea mai veche reşedinţă domnească a ţării.”

DSC00747 300x199 Cetăţi, catedrale, pub boem şi o rădăuţeană

Tot Bogdan m-a dus şi într-un pub boem din Suceava, unde arunci cojile de la alune … pe jos …

DSC00781 300x245 Cetăţi, catedrale, pub boem şi o rădăuţeană

Dar nu îţi ofer mai multe detalii, trebuie să vezi cu ochiul tău căci prea merită. Mai ales denumirile creative şi adjectivele din meniu. Merită şi oraşul Suceava, dar asta sunt convinsă că ştii deja.

Acum să îmi fie iertată graba cu care am mâzgâlit acest articol, pe ultima sută de metri, la Bacău fiind, înfulec ultima bucată dintr-o rădăuţeană făcută de mine şi mama …

DSC00803 199x300 Cetăţi, catedrale, pub boem şi o rădăuţeană

… şi o şterg spre Bucureşti căci mâine … eh, mâine e mâine şi e prima zi de lucru …  aşa că traseul spre casa trebe numadecât să fie piperat. Sper.

Capra de la Berzunţi

12
Posted by R.R on 2 January 2010 – 6:40
Filed under Romania lui R.R, a la R.R

Mama îmi spune că “Jocul Caprei de la Berzunţi” e una dintre cele mai renumite datini locale moldoveneşti, poate la fel de renimită precum Ursul de la Dărmăneşti, aşă că a trebuit numadecât să revăd şi meleagurile unde m-am născut. Deşi am căutat-o, pe ea capra, în toată comuna Berzunţi, şi deşi localnicii m-au îndrumat spre satul Buda – spunând că  “îi cia mai frumoasă aceia di la Buda” nu am găsit-o decât pe cea din satul Dragomir …

Mie îmi pare frumoasă, ea capra dar şi ceata ei, însă mama dă din cap dezamăgitor – “nu, nu, nu mai e ca în tinereţile mele, capra nu-i la fel de frumoasă, nu este ornată cu materiale tradiţionale de pe atunci lucrate de mamele sau bunicile noastre, ceata nu mai joacă cum se juca odată … eram cel puţin 5 fete şi 5 băieţi în ceată şi dansam în jurul caprei 10-15 minute, repetiţii făceam cu 2-3 săptămâni înainte de Sf. Vasile pe 1 ianuarie”

Mai multe informaţii nu găsesc … şi mă ia cu tristeţe când văd cum se sting astfel de datini. Acelaşi lucru e valabil şi pentru celebrele porţi sculptate în lemn de la Berzunţi … în toată comuna am văzut câteva … câteva de numărat pe degetele de la o mână …

Tot  mama îmi spune “că toate casele, porţile, fântânele sau locuri de popas prin sat erau sculptate în lemn de meşteri locali, cînd era ea copil…mai tâziu fiind la modă casele sau porţile “îmbrăcate în ciment” (fiind mai trainice în timp credeau localnicii)” …

P1020090 225x300 Capra de la Berzunţi

Ursul de la Dărmăneşti

7
Posted by R.R on 1 January 2010 – 18:16
Filed under R.R CV, Romania lui R.R

“La Mulţi Ani!” urări de bine şi de tot ce îţi doreşti pentru 2010, sănătate, înţelepciune, discernământ, sper să fi avut un Revelion fantastic … toate ca toate dar eu una încă mai sunt marcată de ce am văzut ieri la Dărmăneşti.

DSC00392 199x300 Ursul de la Dărmăneşti

Modestul (şi când spun modest mă refer la modestia organizatorilor, la locaţie şi bugetul redus) “Festivalul național de obiceiuri şi tradiţii populare “Ursul de la Darmaneşti” editia 2009″ la care am participat (în calitate de spectator şi fotograf amator)  ieri, ultima zi din 2009, este fără îndolială unul dintre cele mai emoţionante spectacole pe care le-am adulmecat vizual, olfactiv, auditiv, emoțional etc, în viaţa-mi. Şi vorba aceea spectacolele din Las Vegas sau concertele lui Robbie Williams, Rollings Stones, mi se păreau de neegalat.

DSC00214 300x199 Ursul de la Dărmăneşti

Fără să exagerez, ce am văzut ieri la Dărmăneşti, bate, mai ales emoţional, cele mai de sus şi cred că şi paradele de la Rio de Janeiro. Nu am cuvinte să descriu cam cât de creative și frumoase erau costumele, cât de impresionante erau mişcările actorilor sau sunetele tobelor.

DSC00376 300x199 Ursul de la Dărmăneşti

Nu nu m-am tâmpit, se prea poate să mă fi lovit naţionalismul, admiraţia excesivă pentru obiceiurile şi datinile româneşti. Şi se prea poate ca motivul principal al euforiei mele, care ţine de ieri şi care e dizolvat şi interesu-mi pentru celebra noapte de Revelion, să fie admiraţia pentru participanţii la paradă, mai exact cetele care au concurat ieri la festivalul de la Dărmăneşti. Cete de minim 30 de participanţi, oameni şi copii, care fără buget, fără interes finaciar şi din pură dragoste pentru obiceiurile româneşti pur si simplu m-au fascinant pe mine, banalul om modern, de la oraş cu o așazisă şcoală şi cultură, prin creativitatea şi ingeniozitatea de care au dat dovadă în organizarea paradei.

DSC00331 199x300 Ursul de la Dărmăneşti

Dar să las vorba lungă şi să trec la fapte. Am strâns peste 400 de fotografii ieri, şi nu m-aş fi oprit nici la 2000 dar din păcate timpul şi cardul nu au fost de partea mea. Am încercat să le adun pe cele mai reuşite în cutia de mai jos:

Created with Admarket’s flickrSLiDR.

Dacă nu îţi place cutia, le poţi găsi într-o formă mai clasică … aici … Şi dacă nu ai răbdare să adulmeci cele peste 100 de fotografii încerc să îţi explic mai joc cam ce ai pierdut.

DSC00193 220x300 Ursul de la Dărmăneşti

Jocul Ursului îl vei întâlni doar în zona Moldovei (şi aici îmi creşte mie cât un urs, inima-mi de moldoveancă), unii spun că e un vechi obicei roman, alţii spun că e un vechi cult geto-dac, important e simplul fapt că e un ritual unic în lume şi că ar trebuit tratat cu mai mult interes şi respect.

DSC00317 300x199 Ursul de la Dărmăneşti

La un astfel de festival, cum ar fi şi cel de la Comăneşti participă cete din diferite zone, o ceată fiind alcătuită din mascaţi, urşi conduşi de ursari, toboşari şi irozi cu săbii de lemn.

DSC00492 199x300 Ursul de la Dărmăneşti

“Dansul irozilor a fost interzis înainte de 1989. Ca să reziste, ceata irozilor s-a lipit de cea a ursului, formând una singură”. Măștile și ingeniozitatea constumelor m-au lăsat și pe mine mască, ritmul perfect al toboșarilor neșcoliți și fără educație muzicală încă mai îmi răsună în urechi, atenția la detalii, umorul fin al mesajelor sunt doar câteva din elementele care m-au impresionat într-un mod prea plăcut. Mai bine las imaginile să vorbească de la sine. Sunt aşa multe informaţii legate de această datină încât nici nu ştiu de unde să încep şi unde să termin.

Și toate acestea au culminat cu un apus și o Lună plină care pur și simplu m-au făcut să mă simt pe cu totul altă planetă …

DSC00551 300x199 Ursul de la Dărmăneşti

P.S – era să uit filmulețele … nu corect de calitative dar fie, treacă, meargă. Revin și cu Jocul caprei de la Berzunți.

Dansul Irozilor:

Şi un final pe măsura evenimentului …

Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

9
Posted by R.R on 29 December 2009 – 23:09
Filed under Romania lui R.R

Iacată povestea spusă mai târziu nu-şi mai are proaspăt farmec dar mă învărt pe un moţ de stea şi încerc să zic pe unde am fost în ultimele zile. Nu de alta dar aseară chiar am văzut o stea căzătoare. Căci ştii cum e dragă cititorule, la munte cerul chiar arată a cer noaptea.

Ultima oară am lăsat povestirea la slănina de Crăciun şi dorinţa de a urca muntele Ceahlău. Dorinţa a rămas dorinţă, slănina şi cărnile afumate au învins şi nu am mai urcat pe nici un munte sau deal. Dar mă mândresc o ţâră, am bifat totuşi ceva din zona asta divină din jurul muntelul Ceahlău. La ceva paşi de casa bunicilor, tot în comuna Ceahlău şi mai lângă staţiunea Durău, am admirat ruinele Palatului Cnejilor:

DSC01768 200x300 Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

“Palatul Cnejilor, fostă aşezare mănăstirească şi mai apoi curte boierească fortificată cu vestigii descoperite nu mai târziu  de secolul al XVII-lea. În vremea lui Ieremia Movilă se fac unele danii “Schitului Silvestru” numit mai târziu “Mănăstirea Pionul” şi în cele din urmă “Schitul Hangu”. Dar de la început, aflându-se pe moşia Hangu a boierilor Cantacuzini, Mănăstirea Pionul intră în conflict cu aceştia, după 1791 Matei Cantacuzino ce tocmai obţinuse titlul de cneaz, de unde şi denumirea de Palatul Cnejilor, câştigă dreptul la  proprietate  iar în 1840 călugării sunt nevoiţi să se strămute la Schitişor, în jurul unei bisericuţe de lemn, la aproximativ 2 km nord-vest de ctitoria lui Gheorghe Hatmanul. Obţinând câştig de cauză, cnejii Cantacuzini transformă biserica întărită de la Schit într-o redutabilă curte boierească fortificată, modificând chiliile, construind noi anexe, întărind zidul de incintă…

DSC01734 200x300 Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

Alexandre Dumas – tatăl dovedeşte prin descrierile din Strigoiul Carpaţilor o bună cunoaştere a locurilor din această parte a Văii Bistriţei, numărându-se şi el printre cei care au poposit la fostul Schit Hangu.”

DSC01792 300x200 Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

Cu ocazia asta am descoperit şi “io”, cuvântul străvechi pe care îl tot folosesc obsesiv:  acest zid pre împrejurul mănăstirii l-am zidit Io Alexandru Voievod şi soţia lui Aniţa Antonie Ruset Voievod, ginere lui Gheorghe Hatman, anul 7184 (1676), luna august, 15 zile. Evident nu-l foloseam pentru că e străvechi ci pentru că îi moldovenesc. Revenind la ruine, deloc amuzantă este situaţia  în care sunt unele “pietre din fostul palat”  aruncate “la întâmplare prin curţile oamenilor”:

DSC01782 300x200 Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

Mai multe imagini în albumul de … aici …

N.B – să trăiească obiectivul WIDE al Blegii că-i numaidecât minunat la fotografiat ruine. De fapt să trăiască Blegoo care ne-a înzestrat cu Bleaga.

Tot într-una din zilele petrecute la munte la bunici, am fugit cu D.D vreo 30 şi ceva de kilometri , să ne scăldăm ochii în Peştera cu Gheaţă Borsec:

DSC01931 300x187 Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

Nu ne-am mai scăldat ochii ci i-am dus direct în beznă căci … am uitat lanternele acasă … “mari speologi” ce suntem … D.D se auto exclude din discuţie, el a rămas cuminte în parcare, mă rog pe un vărf de deal ce delimita parcul naţional de drumul public din Borsec.

DSC01915 300x275 Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

Mai multe imagini în albumul de … aici …

La ceva minute de plimbat la NE de Peştera cu Gheaţă am avut noroc să admirăm pe lumina naturală, Grota Urşilor:

DSC01858 187x300 Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

Mai multe fotografii în albumul de … aici …

Şi ar mai fi fost atâtea de văzut în Borsec sau împrejurimi, chit că staţiunea în sine arată a fi în paragină şi demult părăsită. Normal, Sinaia prezintă interes în zilele noastre, chit că nu prea ai ce face acolo etc.

Revenind serios, povestirea mea continuă cu slănină, şoric încălzit pe plită:

vm1 199x300 Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

Tras cu ochiul la Viaţa la munte …

vm24 300x200 Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

Coceni şi alte treburi din viaţa de zi cu zi:

vm2 199x300 Cneji, grotă, peşteri şi din nou slănină

Sau ce am mai zărit eu frumos în plimbările prin sat şi ce-am pus în albumul cu acelaşi nume de … aici …

Anul asta am învăţat mai puţine cuvinte şi expresii dar mi-a rămas plăcut imprimată expresia bătrănei:

mers cu cumpaneala

“Merg cu cumpăneală să nu alunec că-s bătrâne oasele şi de gumă papucii … “

Şi tataia care e campion la expresii şi cuvinte măreţe: “auzi tu Rugzană, da ci-i cu păru asta lung şi drept la tini. di ci nu îşi faci şi tu o coafură di asta rococo cum se poartă amu … “

Nestemate momente … acum că am revenit la oraş vreau înapoi … io, io vreau înapoi că tare îi frumos la munte, la ţară etc