Obsesie 1: să ajung şi eu la un sfert din nivelul lui Chris Sharma în ciuda faptului că nu am oase uşoare şi nici “doar muşchi”. Deocamdată mă chinui şi dezvolt aripioare la mâini. Muşchi noi adică.
Obsesie 2: dor îmi e de tinereţi şi de vremurile când ascultam:
Londra, 21 de ani …
Shades of Grey – Time Is a Curtain şi Sehnsucht de Rareş Cuciureanu:
Pentru că în mintea-mi ambele se asortează colorat.
Frate-miu s-a îndrăgostit de:
Pentru mine a devenit obsesie. Melodia. Versurile. Etc. Stau şi cuget – oare cât îi mai lăsăm să îşi bată joc de noi? Vărsarea de sânge ar fi singura soluţie. Nu?
RT @GeoAtreides: Dumnezeule, mai sunt doar 3200 de tigri in libertate pe planeta pamant…
Când nu am ce face colecţionez obsesii:
Mi-ar plăcea să fiu jumătate bărbat, jumătate femeie. Lumea ar fi mult mai senină şi liniştită dacă am fi toţi jumătate bărbat, jumătate femeie. Sau dacă am fi fluturi. Frunza mea, jumătate frunză jumătate creangă, ştie mai bine:
Dintre toate fotografiile pe care le-am făcut la viaţa mea asta îmi place cel mai mult şi mă obsedează cel mai mult. Nu ştiu de ce.
Asta şi melodia asta, de mai jos, care şi ea, dintre toate melodiile pe care le-am ascultat la viaţa mea, mă obsedează cel mai mult şi place cel mai mult. Din nou, nu ştiu de ce. Dar astea sunt trecătoare. Sigur mai găsesc alte obsesii. Nu că ar conta, ele, obsesiile.
Melodia asta …
… povestea asta şi omul asta mă obsedează în ultima vreme. Le-am pus împreună şi se potrivesc de minune în basmul aerian de pe vârfuri de nori şi culmi de vis, în care trăiesc doar eu, pe timp de pauză de ţigară şi realitate, între stresul zilnic de birou şi capitală posomorâtă. Nu deranjaţi, prea îmi tresaltă inima de plăcere şi mintea de durere la fiecare notă, virgulă şi colţ de sunet.
