Vrei să vii la evenimentul asta?
Category Archives: R.R CV
Goana după casă şi postura de antrenor
Filed under R.R CV
Da, nu râde, R.R a devenit şi antrenor de blogger sau blogger coach. Sună mai bine în engleză, ştiu. Se cuvin explicaţii:
Anul trecut, împreună cu alţi 9 bloggeri celebri (Cristian Bunoaica, Victor Kapra, Dorin Boerescu, Viorel Copolovici, Bobby Voicu, Cristian Manafu, Cristian Dorombach, Dragoş Stanca şi Cristian China-Birta) am ales să susţin, prin postura de blogger coach, primul reality show imobiliar online din România – Goana după casă. Fiecare dintre cei 10 bloggeri a devenit antrenorul unuia dintre cei 10 concurenţi, în proiectul lansat de Imopedia.ro, proiect ce urma să premieze cei mai prefesionişti “cautători de case”.
Mi-am ales, dacă mi se permite să spun aşa, să o susţin pe Cristina. Fără feminisme, doar aprob ideea de femeie independentă.
Dar mai bine o las pe Cristina să ne povestească mai multe despre proiect şi despre Goana după casă:
Buna seara, tuturor!
“Imi caut inspiratia in camera de hotel, cu laptopul in brate, departe de Bucuresti, departe de agitatia din lumea imobiliara de acasa. Recunosc, am luat-o la pas in Goana după casă in 2010, si nu pot sa arunc in totalitate vina asupra serviciului, care m-a adus departe de tarisoara noastra draga. A fost optiunea mea de a nu ma avanta prea tare si de a studia piata cu atentie inainte de a ma inhama la datorii.
Nu sunt genul de persoana careia ii place sa se indatoreze, m-am limitat mereu la posibilitatile materiale proprii cand a venit vorba de cheltuieli. Bineinteles ca nu am sa strang pana la batranete, ca sa imi permit sa platesc cash o garsoniera (vorba reclamei), dar consider ca achizitia unei locuinte inseamna mai mult decat obtinerea aprobarii unui dosar de creditare.
Tot ce am gandit in ultimele luni, tot ce am aflat, tot ce am facut in materie de imobiliare, am impartasit cu voi, sub tutela Imopedia. Mi-am dat seama ca Bucurestiul nu e chiar atat de stralucitor precum mi se parea acum cativa ani, cand am venit plina de speranta in Capitala. De fapt luciul ii cam pierise dupa primii 4 ani de studentie. Sa fie clar, nu ma vad pentru prea multi ani locuind in Bucuresti, mi se pare un oras care absoarbe prea multa energie si imprastie nervi, stress si mizerie. Si totusi, gandul ca banii de chirie se duc si nu se mai intorc, faptul ca, la un mic calcul, rata la banca pentru un potential apartament era echivalenta cu chiria lunara, faptul ca a aparut in peisaj Prima Casa, m-au determinat sa intru in joc si sa consider cumpararea unei locuinte o investitie bunicica.
Prin Goana după casă mi-am intarit convingerile – am aplecat urechea la sfaturi, am cautat si mi-am dorit sa gasesc acel apartament care sa ma reprezinte, mi-a facut placere si a fost chiar instructiv sa trag cu ochiul si in curtea vecinului (referindu-ma la ceilalti concurenti), am participat la seminarul “Ce credit e mai avantajos: in lei sau in euro?” si mi-a deschis ochii spre moneda autohtona.
Si faptul ca acest concurs a ajuns la final nu inseamna ca eu nu voi merge mai departe – pentru ca imi doresc cu disperare acel locsor al meu, caruia sa ii spun “casa mea”. Dar inseamna ca a venit momentul sa ne luam la revedere, sa ne salutam, sa le multumesc organizatorilor si celor care au m-au urmarit pe blog, si nu in ultimul rand bloggeritei mele Roxana, pe care am sa o las sa preia fraiele, si, cel putin prin ea, am sa fiu si eu prezenta miercuri, la marea adunare.”
Aşa îşi încheie Cristina povestea. Începutul, deznodământul şi punctul culminat le poţi găsi pe pagina ei … aici …
Concluziile sau poveţele ţi le lăsăm ţie. Culmea e că şi eu gândesc la fel precum Cristina. Cum ar veni aş putea bifa această experienţă ca parte din seria ” Toata se întâmplă pentru un motiv” sau “Cine se aseamănă se adună”. Recunosc şi eu am avut multe de învăţat. Şi nici măcar nu sunt în Goana după casă.
Mi-ar aduce satisfacţie, mai ales ca antrenor de blogger, dacă Cristina ar câştiga competiţia. Dar asta rămâne de văzut pe 17 februarie, când are loc festivitatea de premiere. Îi ţinem pumnii?
EIM 2010 şi IM 27
Filed under R.R CV
Zilele astea lipsesc din spaţiul meu virtual pentru că au început pregătirile pentru EIM 2010:
Ca şi anul trecut, te rog frumos să ai grijă de blogul R.R. Vrei?
P.S 1 a făcut ochi şi copilul nr 7:
P.S 2 – nu m-am putut abține să nu ciripesc de la târg așa că am trecut și pe aici să văd dacă are cineva grija de R.R. Mulțumesc. Pun și eu o poză cu mine, semnată de Dragoș, să fiu în tendințe cu bloggerii.
Tipografia și concurența
Vinerea ce a trecut am petrecut o minunată şi interesantă zi în tipografia în care iau naştere munca şi eforturile echipei Ideal Mariaj.
Vineri am predat numărul 27 Ideal Mariaj. Panu mi-a ţinut companie, cât se schimbau plăcile, şi îmi pare că şi-a făcut datoria destul de bine. Nu?
Tot vineri, pe lângă faptul că am învăţat o mulţime de lucruri noi, mi-am dat seama şi de cât e de greu este să transformi simple fotografii şi articole într-un produs de calitate.
Nu e uşor deloc, bugetul are un important cuvânt de spus şi în funcţie de acesta poţi materializa calitativ ideile.
Cum roata s-a inventat deja nu ar trebui să mă mai supere faptul că o revistă considerată competiţie, precum Elle Mariaj, produce mult după ce noi am lansat rubricile, materiale identice cu ale noastre:
Când Ghidul Miresei a introdus, mult după noi, o rubrică identică cu a noastră am păstrat tăcerea şi cumva m-am simţit mândră că echipa Ideal Mariaj e o sursă de inspiraţie pentru competiţie. Dar de la Elle Mariaj nu mă aşteptam. Unde e politica Elle, faimoasa politică Elle? Aveam o oarecare stimă şi admiraţie pentru Elle … dar stai, am uitat că trăim în România!
Dacă presa de specialitate oferă aceleaşi informaţii unde mai e scopul ei? Cel de a mulţumi cititorul? Nu de alta dar:
“Ramona Chirita: o prietena chiar imi spunea “pai nu cumpar decat una, ca in toate gasesc cam acelasi lucru” evident referindu-se la reviste. Eu nu cred ca fetele care cumpara revista fac si diferenta – cine pe cine copiaza… O parte din solutie se afla putin mai sus… “
Nud Masculin
Filed under R.R CV
Fără emoţii şi nesilită de nimeni prezint Nud Masculin:
Detalii tehnice:
- camera foto Sony DSC R1
- 250/ f 3.2 / -2 / ISO Auto / lumina naturala
- 25 / f 3.2 / – 2/ ISO Auto / lumina naturala
Credite:
- Model – Valentin Bosioc
- Fotograf - R.R
Ursul de la Dărmăneşti
Filed under R.R CV, Romania lui R.R
“La Mulţi Ani!” urări de bine şi de tot ce îţi doreşti pentru 2010, sănătate, înţelepciune, discernământ, sper să fi avut un Revelion fantastic … toate ca toate dar eu una încă mai sunt marcată de ce am văzut ieri la Dărmăneşti.
Modestul (şi când spun modest mă refer la modestia organizatorilor, la locaţie şi bugetul redus) “Festivalul național de obiceiuri şi tradiţii populare “Ursul de la Darmaneşti” editia 2009″ la care am participat (în calitate de spectator şi fotograf amator) ieri, ultima zi din 2009, este fără îndolială unul dintre cele mai emoţionante spectacole pe care le-am adulmecat vizual, olfactiv, auditiv, emoțional etc, în viaţa-mi. Şi vorba aceea spectacolele din Las Vegas sau concertele lui Robbie Williams, Rollings Stones, mi se păreau de neegalat.
Fără să exagerez, ce am văzut ieri la Dărmăneşti, bate, mai ales emoţional, cele mai de sus şi cred că şi paradele de la Rio de Janeiro. Nu am cuvinte să descriu cam cât de creative și frumoase erau costumele, cât de impresionante erau mişcările actorilor sau sunetele tobelor.
Nu nu m-am tâmpit, se prea poate să mă fi lovit naţionalismul, admiraţia excesivă pentru obiceiurile şi datinile româneşti. Şi se prea poate ca motivul principal al euforiei mele, care ţine de ieri şi care e dizolvat şi interesu-mi pentru celebra noapte de Revelion, să fie admiraţia pentru participanţii la paradă, mai exact cetele care au concurat ieri la festivalul de la Dărmăneşti. Cete de minim 30 de participanţi, oameni şi copii, care fără buget, fără interes finaciar şi din pură dragoste pentru obiceiurile româneşti pur si simplu m-au fascinant pe mine, banalul om modern, de la oraş cu o așazisă şcoală şi cultură, prin creativitatea şi ingeniozitatea de care au dat dovadă în organizarea paradei.
Dar să las vorba lungă şi să trec la fapte. Am strâns peste 400 de fotografii ieri, şi nu m-aş fi oprit nici la 2000 dar din păcate timpul şi cardul nu au fost de partea mea. Am încercat să le adun pe cele mai reuşite în cutia de mai jos:
Created with Admarket’s flickrSLiDR.
Dacă nu îţi place cutia, le poţi găsi într-o formă mai clasică … aici … Şi dacă nu ai răbdare să adulmeci cele peste 100 de fotografii încerc să îţi explic mai joc cam ce ai pierdut.
Jocul Ursului îl vei întâlni doar în zona Moldovei (şi aici îmi creşte mie cât un urs, inima-mi de moldoveancă), unii spun că e un vechi obicei roman, alţii spun că e un vechi cult geto-dac, important e simplul fapt că e un ritual unic în lume şi că ar trebuit tratat cu mai mult interes şi respect.
La un astfel de festival, cum ar fi şi cel de la Comăneşti participă cete din diferite zone, o ceată fiind alcătuită din mascaţi, urşi conduşi de ursari, toboşari şi irozi cu săbii de lemn.
“Dansul irozilor a fost interzis înainte de 1989. Ca să reziste, ceata irozilor s-a lipit de cea a ursului, formând una singură”. Măștile și ingeniozitatea constumelor m-au lăsat și pe mine mască, ritmul perfect al toboșarilor neșcoliți și fără educație muzicală încă mai îmi răsună în urechi, atenția la detalii, umorul fin al mesajelor sunt doar câteva din elementele care m-au impresionat într-un mod prea plăcut. Mai bine las imaginile să vorbească de la sine. Sunt aşa multe informaţii legate de această datină încât nici nu ştiu de unde să încep şi unde să termin.
Și toate acestea au culminat cu un apus și o Lună plină care pur și simplu m-au făcut să mă simt pe cu totul altă planetă …
P.S – era să uit filmulețele … nu corect de calitative dar fie, treacă, meargă. Revin și cu Jocul caprei de la Berzunți.
Dansul Irozilor:
Şi un final pe măsura evenimentului …
De azi …
Filed under R.R CV
… sunt …
După propunere, vot şi toate cele ca la carte. Veselia se impune. Că tot ninge afară. Şi nu alunecă D.D. Încă.
Mulţumirile “Creezi sau Donezi?”
Filed under R.R CV
Trebuie să fii destul de naiv să crezi că poţi organiza singur un eveniment. Petrecerea creativă de astazi mi-a demonstrat nu poţi face nimic fără prieteni, oameni frumoşi, oameni receptivi la frumos, ajutor, înţelegere, suport, respect, bună voinţă, imaginaţie, nobleţe.
Evenimentul cu scop caritabil organizat la Orange concept store de RFB.ro şi Club 4×4 România a început timid dar sigur:
Ca de-a lungul zilei ambele zone, cea de creaţie şi cea de donaţie, să cunoască oameni frumoşi sau frumoşi şi celebri precum Marius Vintilă … şi nu numai.
Bleaga a surprins atât de multe imagini frumoase încât nu aş avea loc aici pentru toate şi mai corect ar îţi recomand să le vizionezi … aici …
Şi Ionuţ (mulţumesc mult pentr ajutor) are … aici … câteva cadre alb negru ce merită mai mult decât o privire trecătoare.
Cum a decurs petrecerea creativă?
“Am fost astazi acolo si am participat, impreuna cu fetita mea Ana … atat financiar cat si creativ. O super idee si o excelenta punere in scena, bravo Roxana ! … Ganditi-va la magazinul Muzica, partea de la etaj … un barulet discret, in semiumbra, pentru cafele si sucuri … “plasme” montate peste tot pe pereti, ecrane pe care se derulau imagini de la anterioarele noastre Actiuni Umanitare … un colt “creativ”, unde munca se imbina cu distractia, un loc in care se nasteau, sub uimitii nostri ochi, minunate decoratiuni ce amintesc de Sarbatorile de Iarna … artiste si artisti, femei si barbati, oameni nonsalanti si veseli, ce pareau ca fac asta de-o viata … a fost o atmosfera extraordinara care mi-a readus in fata ochilor ganduri si sentimente din copilarie … l-am vazut acolo, cu coada ochiului, pe mos Nicolae, iar el mi-a promis ca toti copiii vor primi cateceva … Am cumparat un glob si am donat niste bani … dar din dar “se face” Raiul, nici nu ne imbogatim dar nici nu saracim daca ajutam cativa copii amarati, acum in preajma Sarbatorilor … iti multumesc Roxana, pentru aceasta zi deosebita! ” Koala, membru Club 4×4 România.
Cert este că fără membrii RFB care au donat accesorii sau au fost prezenţi la eveniment întreţinând atmosfera creativă sau donând pentru cauza noastră nobilă, “Creezi sau Donezi” nu ar fi fost posibil. Mulţumirile mele sincere şi respect pentru:
- Adela Coc
- Adina Necula
- Agat Art
- Alex Conu
- Alina Ene
- Andreea Jivcovici
- Ludmila Corlateanu
- BURP
- Cloud no. 7
- Colourshake Boutique
- Ela Tudoran – creaTIV
- Diana Bobar
- Dana Dinu pentru Maritza.ro
- Iulia Stanescu – Dream Create Inspire
- ELKA Style Shop
- Elena Ivan – Fashion Coolhunting
- Florina – Josephine Bijoux
- Laura Bucur – Ladypink
- Pixie Shoes
- Ruxandra – Ludique Blog
- Lachatterie by Isabela V
- Ioana şi Claudiu – mauVErt
- Oana Manea – OMA
- Dana – Origami and Accessories
- Mihaela – SunnyMoon
Au mai donat accesorii şi Oana Călin, Diana Stoleru, Istvan Cîmpan şi Ligia Club 4×4 România.
Personal ţin să mulţumesc sincer şi să declar acelaşi respect şi prietenilor care au venit la “Creezi sau Donezi?” – Diana, Augustin, Eros, Zdeto, Tudorg, Daniel, iYli, Claudiu, Mulţumiri Koala, Ursu şi Ligia – Club 4×4 România. Mulţumiri Pyuric, Anca, Copolovici, Geo.
Deasemenea, acest eveniment nu ar fi posibil fără promovarea în presa locală obţinută mulţumită unor oameni frumoşi precum Ioana Anghelescu şi Laura Bucur:
- Radio Guerilla
- Kudika
- CSID
- Afterhours
- Evenimentul Zilei
- Eva
- Sapte Seri
- 24 fun
- Click pentru femei
- Pe scurt.ro
- Lume buna
- PRwave
- Metropotam
Alte aparariţii cu mulţumirile aferente:
- iYli
- Fata de la Radio
- Radio3Net
- Mayra
- Hipmag
- Pyuric
Mulţumiri speciale lui Cătălin pentru partea tehnică. Dacă am uitat pe cineva, Google şi oboseala mea sunt de vină, iertare şi înţelegere rog frumos.
Pe lângă toate aceste lucruri frumoase şi prezenţa unor oameni deosebiţi, ce mă bucură cel mai mult e că am reuşit să strângem 2000 de RON pentru Şcoala şi Grădiniţa din Brăieşti, Buzău.
Proiecte şi mulţumiri
Filed under R.R CV
“Creezi sau donezi?” e primul meu proiect îndrăzneţ. Cred. Nu ştiu eu exact cum să îl promovez mai bine, ştiu doar că ar trebui pentru că are un scop caritabil. Şi nu vreau să pară a laudă doar mi se pare corect şi moral să procedez aşa. Dacă mă înşel te rog să mă tragi de mânecă.
Până acum, înafară de membrii RFB, multele RT de pe Twitter, Diana, Fata de la Radio şi iYli au decis de bună voie şi nesilite de nimeni, să susţină “Creezi sau donezi?”. Mulţumesc tuturor. Sincer. Cât se poate de sincer.
