Arad CX Cup 2018: minimelodrama cu final fericit

Arad CX Cup 2018: minimelodrama cu final fericit

Am asteptat tot anul cursa asta, prima din sezonul de ciclocros, si cand a venit in sfarsit m-a inselat complet la prima impresie. Experienta mea la Arad CX CUP 2018 a devenit o poveste cu un inceput dramatic si un final fericit pe care nu pot decat sa sper ca il voi repeta pana la adanci batraneti. Pentru ca inceputul e public, m-am gandit sa termin povestea, tot public, si sa incerc si un timid “race-report feminin”.  N-am talentul sotului Marc Sandu la asa ceva dar mi-a placut inca de pe vremea cand eram stilist de moda sau pilot de offroad sa las pe acest blog/site articole care pot fi utile in timp. Ciclocrosul e o disciplina atat de frumoasa, grea si complexa incat e pacat sa nu devina si mai populara la noi, mai ales acum ca avem un al doilea sezon de ciclocros si un campionat aferent – CycloCross Nation League 2018. Si mai ales pentru ca echipa din spatele cursei de la Arad merita toate laudele pentru munca si eforturile depuse! Organizatorul concursului a fost Asociația Euromediu, cu sprijinul Primariei Arad, al Centrului Municipal Arad și, desigur, al sponsorilor.

Spuneam de inceput, ei bine, il redau mai jos si pentru cei care au rabdare sa citeasca comentariile si mai ales pentru ca tin sa multumesc din nou oamenilor minunati care si-au rapit din timpul liber sa ma incurajeze si sa ma sfatuiasca.

 

Deci am ajuns singura la Arad, cu doua zile inainte de cursa si dupa ce am dat doua ture pe circuit m-a cuprins panica – “ce greu e, ce tehnic e, nu pot, vreau acasa, ma las de ciclism!” Gresit si eronat. Panica imi era cauzata si de lipsa de experienta si de faptul ca singura m-am inselat in privinta traseului si mi-am pus asteptarile prea sus. Inainte de a pleca la Arad am vizionat materiale video cu circuitul (pe care organizatorii l-au promovat cum nu se poate mai bine pe pagina evenimentului) si ochiului meu neformat in ciclocros i s-a parut ca e unul chiar simplu – “mult plat, ceva viraje, urcari scurte si abrupte, exact ce stiu eu sa fac mai bine la sosea. Un fleac, ma duc chiar daca trebuie sa traversez toata tara pentru asta!” In apararea mea si a ochiului neformat si inselat tin sa mentionez ca n-am mai participat decat la o cursa de ciclocros in 2014 – BREBINA AUTUMN CYCLOCROSS si anul trecut la CAMPIONATUL NATIONAL DE CICLOCROSS, n-am mai pedalat pe un moutainbike din martie 2017, tot anul asta m-a gasit 5 zile din 7 ale saptamanii pe sosea unde am incercat sa stau cat mai mult in sa si nicidecum agitandu-ma pe langa sau pe ea, saua. Bărbat Coriolan Emmanuel mi-a spus ca circuitul de la Arad e unul de adevarat ciclocros, ca e foarte tehnic si nu e usor deloc dar nu i-am dar crezare. M-am trezit in fata unui circuit pe care credeam ca nu pot sa il fac  si care nu avea nicio treaba cu ce ciclocros simulasem eu in parcul din spatele blocului sau in padurea Baneasa.  Acasa, Bucurestiul, era departe, cazarea o aveam platita, mancarea o aveam gatita asa ca nu mi-a ramas decat sa raman. Am luat o pauza, am baut o cafea, l-am stresat pe Marc la telefon cu cat de greu e totul, am stresat-o pe Simona (my Spiritual Cycling Coach), am ascultat sfaturile si invataturile tuturor, m-am schimbat in echipament de vara (initial eram in pantalon e iarna si asta poate ingreuna mult evolutia si indemanarea pe un circuit de CX) si m-am intors pe circuit la antrenamente.

Startul cursei s-a impartit in doua, fete si juniori, elite si amatori, lucru de apreciat si pe care il salut cu respect pentru ca imi place cand organizatorii fac ceea ce spun ca vor face si nu schimba regulile peste noapte. Am fost 3 juniori si 6 fete. Le enumar pentru ca numarul fetelor la curse de genul asta e asa de mic incat merita toata sustinerea: Szekeres Viktória, vicecampioana europeana de CX la Master, de altfel castigatoarea cursei, Bereczki Eszter, campioana noastra nationala la XCO – XCE Junioare, care a terminat cursa pe locul 2, Hilbert Suzanne, campioana noastra nationala la XCO, XCE, XCM Elite care a terminat cursa pe locul 3, Lupuj Noémi – locul 4, subsemnata si Ciulpan Elena, locul 6.

 

Planul meu era sa plec ultima, sa nu incurc pe nimeni si sa ma tin de el, planul. Eszter e plecat prima cu un avantaj vizibil, si pentru mine totul a mers pe ciclocros pana la prima portiune pe care nu puteam sa o leg, cea cu nisip. Am admirat-o pe Elena pentru curajul de a face coborarea, am luat bicicleta in spate si am inceput sa alerg. De la recunosterea traseului stiam ca o sa imi ia mai putin timp sa alerg cu bicicleta in spate pe coborare, nisip si urcare decat sa incerc sa o fac in sa. Si mi-a iesit asta desi pe urcare fara sa vreau am lovit-o pe Elena din balansul meu caraghios, si ii cer scuze si aici, am incalecat si am acelerat spre urmatoare coborare si urmatoarele obstacole.

📷 Alin Neamtu

Intre ele, pe o portiune de plat pe camp, batea un frumos vant de fata si, fara nicio rezerva, am uitat de planul initial, am intrat in pozitia de contratimp si am inceput sa acelerez, am uitat complet ca sunt pe offroad, am franat inainte de un viraj, am prins o bucatita de ceva, piatra sau faianta, nu mai stiu, si m-am trezit la sol, evoluand iar pe prea des busita mea clavicula stanga. Am admirat rapid noile tatuaje cu piele rasa, am urcat in sa si mi-am continuat cursa pe cat de incet posibil, repetandu-mi ca trebuie sa am grija, ca nu am sofer de rezerva si nici copilot pentru drumul spre acasa.

📷 Alexandra Popity Photography

Incetul asta a fost per total cel mai bun antrenament al meu din 2018. N-am reusit la niciuna din cursele de sosea de anul asta sa duc si sa tin pulsul atat de sus. De aici si finalul fericit.

Daca inainte de cursa de ciclocros de la Arad descalecatul pentru obstacole era “marea mea problema”, dupa noile provocari intalnite pe fabulosul circuit a devenit ceva “atat de simplu”. De aici si finalul fericit.

📷 Radu Rusu

Desi initial in mintea mea nu faceau legatura mi-am dat seama ca multe din elementele de pe traseu le-am intalnit pe pump track-ul lui Dragos de la Freerider.ro si in tabara lui Marc, MTB SKILLS AND BOOT CAMP. Daca atunci si acolo nu le puteam face, aici si probabil acum le pot face lejer pe ciclocros. De aici si finalul fericit.

Probabil ca daca as mai fi ramas inca o zi pe traseu as fi facut si portiunile pe care nu le-am reusit initial. Si asta e ceva ce trebuie punctat, ca nu vii de la Bucuresti la Arad pentru o cursa de 40-60 de minute sau pentru un traseu pe care nici macar nu poti sa il fac integral, cum gresit crezusem intitial. Vii de la asa distanta pentru ca poti sa te antrenezi pe un traseu muncit si creat cu drag de oameni pasionati ca si tine de acelasi lucru, pentru ca acasa nu gasesti asa ceva, mai ales nisipul ala enervant, pentru ca Aradul e un oras frumos, ai parte de o experienta minunata si o poveste pentru pana la adanci batraneti. De aici si finalul fericit.

Tin sa mai punctez si partea de nutritie sportiva, mai exact suplimentele sportive pe care le-am folosit si pe care le recomand pentru genul asta de sport care presupune mai putina anduranta si mai multa forta si explozie, deci accent pe cosumul zilnic de proteina. Fiind o cursa scurta si intensa nu ai timp si nici de ce sa mananci in timpul ei. Cel mult daca e cald poti bea izotonic sau ce mi-a venit mult mai la indemana – SiS Beta Fuel. Am dizolvat in plic in apa si l-am impartit in doua bidoane pentru cele doua zile petrecute la antrenamente pe circuit. Dupa cursa si antrenamente am luat dozele zilnice de Grenade Creatină Monohidrată, SiS Performance Multivitamin si SiS Rego Rapid Recovery, jumatate din doza pe care o luam in sezonul de sosea. In pauzele dintre antrenamente am luat SiS Go Energy + Protein Bar.

Si desigur, somnul si mancarea gatita fara de care planul meu nutritional nu ar fi complet, nu as face fata unei curse, nu m-as recupara suficient de repede pentru urmatoarea poveste, a doua etapa din sezon, November Cross.