Printr-o întâmplare care face parte dintr-o poveste prea minunata pentru a fi împărtășită am ajuns pe o plajă virgină. În România. Da, în România.
Probabil și mai mult ca sigur nu va mai rămâne sălbatică și virgină mult timp. I-am făcut o poză. Amintire.
Pănă și valurile erau sălbatice și virgine. Apa mării la fel. Pănă și pescărușii erau sălbatici și nici nu au observat când mi-am impins teleobiectivul la un metru în fața lor. Mă rog, doi metri. Cred.
Mă întorc la amintirile poveștii mele. Prea frumoase de altfel. Și deja mi-e prea dor de marea sălbatică.
N-am mai fost de mult la mare, pe litoralul nostru, tocmai pentru ca nu credeam sa mai gasesc vreun colt de plaja nepopulat. Dar cred ca la vara pornesc iar in cautari.
Locuri precum aceasta chiar merita …