Montaniada

Montaniada editia a III-a, Olimpiada Muntelui, se va desfasura in perioada 08-11.07.2010 in Muntii Fagaras zona Piscu Negru – Cabana Capra.


Veti putea merge in drumetii (traseu montan Balea Lac – Vanatoarea lui Buteanu – Fereasta Zmeilor – Lacul si Caldarea Capra – Minele de la Capra – Cabana Capra), veti putea testa parcul adventure (tiroliana 200 m, pod indian, “10 probe de armata”,”la rodeo”), sa faceti si sa invatati putin alpinism; vor fi tot felul de joculete, tir cu arcul, paintball, foc de tabara, cantece de munte la chitara si bineinteles actiuni de ecologizare a zonei si traseului.

Evenimentul cuprinde si un concert folk avandu-l ca invitat special pe Mircea Baniciu.

Munţii, mănăstirea și pestera, în stil 4×4

Am tăiat cam 700 de kilometri din România (din care peste 120 înafara drumului/offroad) și atât de multe am văzut încât nici nu știu de unde să încep. Mă plimb prin România de un an și ceva, aproape în fiecare weekend și mai am atâtea de văzut încât am impresia că îmi mai trebuie două vieți. Nici nu îți imaginezi dragă cititorule cât de frumoase sunt plaiurile mioritice.

Introducerea asta e atât de banală pentru că nu știu ce altceva să compun și vine ca o reacție a unui om care tocmai a admirat locuri ale căror frumusețe depășește imaginația. Locuri în care rămâi cu gura căscată și schiţezi pueril ”vaiii ce frumossss”. Locuri pe care încerci să le mortalizezi cu camera foto, reglând neputincios timpul sau expunerea. Locuri din România. Părăsesc introducerea pentru că oricum nu îmi iese și trec direct la punctul culminant. Punctele culminante defapt.

Plaiuri mioritice


Peste 120 de kilometri fără asfalt, pe coclauri, prin iarbă, ravene, noroi, printre nori, pe lângă nori sau pe vârfuri. Prin munții Căpățânii, munții Lătoriței sau munții Parâng. Printre atâtea vârfuri încât ţi-l puteai alege pe al tău propriu, vorba colegului Ocserver.

D.D şi-a ales un vârf mai modest …

Şi lui D.D i-a plăcut la înălţime, mai ales când roţile au atins noroaie şi răzleţe pete de zăpadă. Watcher are mai multe materiale video … aici

Împreună cu colegii din 4x4Fun şi White Wolves am trasat celebra Strategica (”Sora” cea mica şi misterioasă a Transalpinei) şi o bucăţi mixte din la fel de celebra Transalpina.

Intersecţia Strategica Transalpina

Transalpina, partea apetisantă

Unii mai războinici, alţii mai copilăroşi, dar cu toţii dependenţi de coclauri şi nevoia de a alerga liber, în 4×4. Mai multe imagini în albumul de … aici … puţine câte am apucat şi eu să fac, pentru că Bleaga l-a avut ca stăpân pe copilotul meu Mihai. Mulţumim Mihai.

Jocuri copilăreşti. Fotografie @ Ocserver

Dacă în prima zi munţii şi coclaurile ne-au vrajit simţurile şi trăirile, locuri şi mai mirifice şi misterioase ne-au furat complet în cea de a doua zi.

Mănăstirea Horezu (Hurezi) cu al său aer mistic, o inepuizabilă sursă de inspiraţie pentru un amator fotograf ca mine.

Mănăstirea Horezu

Construită între anii 1690 şi 1693, locul unde s-a născut “primul stil românesc” de arhitectură, cel brâncovenesc. Monument UNESCO din 1993.

Peştera Muierilor, pe care am încercat naiv să o imortalizez …


“Peştera a fost sculptată în calcarele mezozoice de pe marginea sudică a Masivului Parâng, de către râul Galbenul. Cu o istorie foarte bogata, peştera în timpuri străvechi a adăpostit în timpul războaielor, când bărbaţii plecau la lupte, foarte mulţi copii şi femei, de unde i se trage şi numele. Este prima peşteră electrificată din România.”


Tot în a doua zi, ca bonus pentru aroganţa-mi, natura m-a răsplătit cu o coborâre inclinată (prin pădure, prin noroi sănătos şi foarte asemănător cu lutul) pe care nu am fost în stare să o fac decât în şufă. Să îmi fie ruşine, mă duc la colţ, sunt pedepsită.

Bine că măcar am fost în stare să urc. Deşi nu am urcat eu ci D.D -ul. Mai multe materiale video … aici

Bonus pentru tine dragă cititorule, vacile certăreţe, surpinse în flagrant de copilotul Mihai:

Cum se hrăneşte un copilot în devenire, un bebe căţel adoptat în traseu.

Experiența Dove

Am acceptat provocarea Dove de a deveni ambasadoare, vorbeam despre asta și luna trecută și nu m-am putut abține să nu încerc și eu variantele invizibile de la Dove. Ce-i drept mi-a luat ceva până să decid cu care încep, și din considerente de nevoie dintre “Renewing” , “Brightening” și “Softening” am ales-o pe ultima.

Mulțumită lentilei macro a Blegii (Sony DSC R1) am mai jos dovada de dinainte sau cum arata pielea mea înainte să folosesc Dove. Sunt extrem de curioasă de varianta de după. Ciudată structură are pielea-mi. Ciudat să îmi văd pielea în format macro.

Și să nu uit să te invit la concursul de pe site-ul www.ambasadoareledove.ro, concurs care deja si-a desemnat primele câştigătoare, pe Lucia Macovei în luna martie, şi pe Catalina Coca în aprilie. Dar mai ai 3 şanse să-ţi petreci vacanta la un spa de lux din Barcelona: concursul lunii iunie, în plină desfăşurare, concursul din iulie şi votul general. I-ar cam place şi Blegii să fotografieze arta urbana din oraşul lui Gaudi…

Trebuie să recunosc, discuțiile de pe forum sunt cele mai interesante, adică eu una chiar nu mi-am pus încă problema – când e mai bine să folosesc gelul, seara sau dimineața. Dar ce îmi place mult la Dove Visible Care Softening este forma lucioasă și cremoasă pe care o are, textura mai degrabă. Ai impresia că te dai cu cremă nu faci duș. Și luciul satinat îți lasă un sentiment așa plăcut la atingere. Și multă spumă. Și mie îmi place spuma. Și e minunat, ce mai.

Dacă îți surâde putem comunica și pe alte canale, fie pe pagina de Facebook , fie pe blog sau pe forum-ul de care îţi povesteam.

Printre nori, noroaie și pe Baiul Mare

Ca să ajungi printre nori trebuie să treci prin noroaie. Sau drumul spre rai este presărat cu obstacole. Cel puțin asta am făcut noi și ale noastre 7 giuvaere 4×4, când am plecat sâmbăta ce a trecut, din Comarnic spre Bușteni, via împărăția norilor.

Spre nori …

Dis de dimineață, unii mai întârziați precum subsemnata, au gonit pe DN, să prindă coloana. La ieșirea din Comarnic am virat brusc dreapta, pentru câteva curbe de asfalt și direct în teren, pe o urcare cu scări de piatră urmată de noroi, mult noroi. Și o ceață ca din de poveste.

Agale prin ceață și noroi

Dacă avem noroaie avem și troliere. Pentru unii cu cauciucuri de stradă și alții aroganți, precum subsemnata, care au tratat cu ignoranță o banală băltoacă. Mulțumiri G-ului și lui Vlad pentru ajutor.

Mica troliere

De aroganțe și trolieri nu am scăpat nici mai târziu. Unii, Mihai și al său LR Discovery3 cu cauciucuri de stradă, urcau cu spatele porțiunile grele cu noroi sănătos, alții, tot subsemnata, faceau tot posibilul să rămână în poziții excelent de propice pentru răsturnare. Însă punctul pe I l-am pus la o stână, unde am arat și cultivat urme serioase de cauciuc.

La arat

După muncă și răsplată, au venit peisajele … și ce peisaje …

Vedere spre munții Bucegi

Ș într-un final am ajuns și printre nori și pe lângă vârful Baiul Mare

Pe vârful Baiul Mare

Ca apoi să coborâm agale spre Bușteni, prin poenițe din cu totul alt peisaj.

Mulțumiri copilotului Claudiu și colegilor din 4x4FUN pentru o plimbare pe un picior de plai și printr-o gură de Rai.

P.S – una bucată video excelent executată de Hammy

Concluzii RFW 2010

Concluzii RFW 2010 frumos executate de Carola’s Musings.

Festivalul de la Iaşi reflectă direct nivelul la care ne aflăm. România nu e Franţa. De unde şi până unde pretenţii de Paris Fashion Week şi comparaţii cu designerii internaţionali? Cum am putea vreodată evolua când personaje precum Amalia Năstase jignesc în public designerii români?

Lucian Broscăţean mi-a mulţumit şi anul acesta pentru că am fost printre primii care au scris de bine despre colecţia lui de debut din 2007 şi l-am încurajat astfel să meargă mai departe. Lucian nu trebuie să îmi mulţumeşti, eşti al nostru McQueen, am spus-o atunci şi o repet şi acum. Pe Andreea Tincu am criticat-o sever după RFW 2007. Mi-a scris după mai bine de jumătate de an şi m-a invitat să îi critic noua colecţie. Am înghiţit în sec şi mi-am dat cu părerea. Între timp Andreea a devenit unul dintre cei mai buni designeri români.

Cam asta ar fi rolul unui jurnalist de modă (şi nu numai) să susţină evoluţia unui designer, implicit a colecţiilor sale. Nu să comenteze şi să depuncteze deficienţele organizatorice, să ţipe în gura mare “moda romănească e de cacao, e prea cald în sală, nu e virgula unde trebe, muzica e prost aleasă, wc-urile erau înfundate”.

Liana Martin articulează frumos … aici

Ca deobicei unii/una strică imaginea bloggerilor în general şi mai ales a bloggerilor membri RFB. Că aşa-i în tenis şi toţi vrem să devenim celebri. Unii pe merit, alţii/alta pe “m-am trezit de dimineaţă, mi-am suflat mucii şi m-am apucat de critică de modă pentru că eu mă îmbrac foarte cum trebe, am stil şi asta mă face jurnalist de modă, blogger fantastique şi icoană fashion, pardon icon”.

Să ne lăudăm …

… căci de aceea avem blog. Să îmi fie iertată aroganţa dar azi mi-s plină de nervi.

Parerea bloggeritelor despre frumusete:

“Pentru mine frumusețea adevarata poate veni și de la o femeie nemachiata si nearanjată impecabil sau in tendinte, frumusetea adevarata inseamnă si stropi de noroi pe fată dupa un concurs de trial offroad. Si da, desi suna a cliseu frumusetea vine din interior si respira chiar si prin piele.” (Roxana Radu)

“Frumusetea e aia simplă, pe care ne-o cultivăm acasă, nu aia pe care şi-o cumpără divele de la chirurgi esteticieni şi saloane ultrasofisticate”  (Simona Tache)

Continuarea … aici

Blondele și transparența

Răsfoiam și eu FaceBook-ul și mi-a atras atenția un album de la un eveniment monden condimentat cu crema societății mondene. Românești. Care este ea. Unii mai frumoșii ca alții. Dar …

Blondele la noi au rămas tot blonde. Încă mai etalează la vedere tot, dar tot, ce au mai frumos. Misterul s-a dus pe apa sâmbetei. Și …

Transparența în trend e prost înțeleasă. Doar pentru că se poartă transparent nu înseamnă că se poartă transparent. Și aici lipsește misterul. Eu una dacă aș fi bărbat aș rămăne dezamăgit. Ce mai dezbrac? Dar până una alta rămân femeie geloasă pe consoartele care nu înțeleg că poți fi seducătoare doar din priviri și chiar și în costum de ski. Nu a înțeles nimeni că în zilele noastre personalitatea e în tendințe?

Off Road Mures Trophy 2010

O nouă postură, cea de copilot. Off Road Mures Trophy 2010. Vineri. Sfârșitul primei zile de concurs. Emoții incerte înaintea afișării rezultatelor și clasamentului după ziua 1. Traseu de viteză și orientare. Prea puțin timp pentru fotografii.

Sambata. E prea frumos să lucrezi cu un roadbook, să nimerești distanțele, traseele, CP-urile și să mai faci și offroad. M-am îndrăgostit complet. CP-urile (check point) sunt cireașa de pe tort. Aș merge în campionat în fiecare zi. Zău.

Duminica. Zi de trial. Nu am scos cel mai bun timp. 01. 29 minute pe o bucată de deal încadrată de benzi, cu întors față spate fără atins bandă și stâlpi. Încă nu s-au afișat rezultatele. Dar experiența a fost atât de mirifică încât nu visez decât la etapa următoare.

Din culisele RFW

Zilele astea sunt la Iași pentru Romanian Fashion Week. Prea iubitul meu RFB are onoarea de a fi partner media la cel mai important eveniment de modă din România. La modul cel mai sincer m-au trecut fiori de plăcere când Irina Schroter a menționat RFB ca susținător al evenimentului. Micul RFB a crescut mare, e deja la colegiu. O să mut tabara … aici … pentru următoarele zile. Să ne feșuim deci.