… şi nu mai văd bine. L-am neglijat dar tot el a rămas unica dragoste … muntele cu zăpadă, muntele în fotografie. Şi dragostea mea doare puternic. Înăbuşit. Pentru că aici sunt eu:
Canon, film, Alpii Elveţieni, 2006. Şi aici trebuie să ajung:
Bill Hatcher Photography. Sau mai sus, deşi nu ştiu, se poate mai sus de atât?
tu, mi-ai furat gandul… exact la asta ma gandeam ieri! sa-ti zic: am pe desktop o pozuta pe care-am facut-o pe langa varful romanu (ala mai sus de horezu) siiiiii, soare, zapada, o priveliste monumentala. cerul, foarte albastru. si ma gandeam, oare, pe himalaya, (asta in ideea de mult mai sus de 1700 m) cerule la fel de albastru? si soarele, soarele straluceste mai ? mai cum?
Apai nu stiu cum .. si nici nu cred ca o sa stiu vreodata cum e sa faci o poza de pe Himalaya … Ma rog de sus de tot caci de la poale e usor …
complicat si de la poale…
incredibil de frumoase. eu azi ma uitam de pe geamul avionului la muntii negri ai balcanilor, incojurati de apa (rezultatul trist al inundatiilor) ceata si casutele mici-mici si-mi parea rau ca n-au dslr-ul la mine
carola – aaa aveti dsrl … frumos frumos