În locul urărilor specifice de Anul Nou am ales Ursul de la Dărmăneşti:
Îmi spune mama că şi Jocul Caprei de la Berzunţi e la fel de spectaculos. Şi cum nu găsesc deloc pe internetul românesc informaţii despre datinile din zona în care am crescut, mă duc măine să scormonesc mai multe. Sper.
La mulţi ani dragă cititorule, îţi mulţumesc pentru atenţia acordată în 2009 şi sper să ne ţinem companie şi în 2010, căci ştii cum e, dacă povestirorul nu are cititor, nici povestea nu-şi are rostul.
P.S Şi încă ceva (bonus) ce alină sufletu-mi:
Sau un alt fel de La mulţi ani! Via @ Daniel
La Mulţi Ani! Sunt sigur că ne vom ţine companie şi la anul!
Multumesc Dan Lee si asemenea.
La multi ani Roxana , multa sanatate si fericire ! Fie ca anul 2010 sa fie unul cat mai bun !
Multumesc asemenea A.Drogos :*
La mulţi ani frumoşi, R.R. Să auzim numai şi numai de lucruri de care să ne fie drag să povestim pe anul care vine.
Impresionant filmuletul! Chiar extraordinar.Ma bucur sa vad ca s-a pastrat obiceiul in starea pura, nemodernizata.Un An Nou fericit, si la fel de plin de victorii!
La multi ani, mandruta Roxanuta!…in deplina sanatate, cu griji mici, minuscule, si cu bucurii mari, uriase!!!
La multi ani cu bine si un baiat frumos!
Pingback: | iYli | Povestea orasului tau intr-o fotografie- leapa |
Sar mana frumos iYli si asemenea. Baieti am deja, de intelepciune si rabdare am nevoie
)))
Multumesc si asemenea danuta. Si intelepciune, de intelepciune am nevoie mai mult.
Multumesc si asemenea Agata, Naicu si tuturor.
Ce sa-nteleg? Ca la bilantul anual ai descoperit vre-un deficit? Fii fara grija, Voltaire spune ca toti oamenii sunt destepti, numai ca unii inainte iar altii dupa…! Nu trebuie decat sa ne straduim sa ajungem in grupa celor care sunt destepti inainte!
Pai nu facusi nici un bilant. Doar ca de intelepciune am nevoie. E o chestiune diferita de destaptaciune. Intelepciune zic. Si vine cu varsta. Tot intelepciunea.
Nu poti fi intelept fara sa fii, mai intai, destept! Intr-un fel suntem toti intelepti: stim cei binele si raul si inca multe altele, dar nu suntem atat de destepti sa ne folosim consecvent de intelepciunea asta, sa-i spunem, de uz comun! Aceste concepte, desteptaciunea si intelepciunea, se intrepatrund, si, daca tu umbli prin ele ca prin doua camere, in care, de fiecare data, tragi usa despartitoare dupa tine, n-ai sa fii niciodata pe calea pe care o vrei tu, cea pe deplin multumitoare!
Cate lucruri am facut noi in viata avand o idee vaga sau chiar stiind sigur ca ele nu sunt corecte si ar putea sa nu iasa bine??
Ca sa fii intelept nu trebuie sa stii tomuri de filozofie, e destul, da ex., sa respecti cele zece porunci, si, atunci, poti sa treci prin viata privind oamenii mereu in ochi, fara stanjeneli de circumstanta, si, mai ales, poti dormi linistita, impacata, cel putin, cu tine! In aceste zece imperative e distilat continutul de baza al intelepciunii necesare relatiilor interumane.
Vrei mai mult? Cand tu castigi, pierde altul, si, daca poti sa accepti, senin, asta, atunci iti trebuie o alta “intelepciune”!
Deci cum am zis danuta, intelepciunea si desteptaciunea sunt notiuni diferite.
…insa sunt inseparabile si sinergice! Ori esti destept si, implicit, intelept in baza cunostintelor acumulate si prelucrate, ori esti prost si, findca nu stii ce e aia, nu mai tanjesti dupa intelepciune! Tu ,de fapt, ce mai astepti? Ai tot ce-ti trebuie, si inca de la mama ta, o alta inelepciune aplicabila, mai “buna”, ai sa gasesti doar la interlopi!
Ma mira dihotomia care o faci: de aici rezulta si problema ta inchipuita! Tot ce faci, fa cu bun simt!
@danuta – Dorinta nu e o problema.
O dorinta e intotdeauna o problema, direct proportionala cu intensitatea ei!
@danuta – doar pentru ca o problema presupune rezolvare nu inseamna ca o dorinta e o problema.
N-am auzit de dorinta care sa nu intentioneze rezolvarea! Or exista dorinte nedorite? Cum or fi alea?! Dar cum o fi persoana care le simte?!
@danuta – pai ii la fel ca si cu problemele care nu au nevoie de rezolvare …
“Foaie verde de cicoare,
Roxy fata, Roxy floare,
Lasa logica pustiei,
Meandrele filozofiei,
Caci n-aduce fericirea,
Nestiind ce e iubirea.
//
Cea mai-nalta-nvatatura
E o rumeioara gura
Ce saruta si desmiarda.
Logica o sa te piarza
Cu premisele-ntelese
In abisuri ne-ntelese.”
//
Hi,hi,hi!….
@danuta – adica sa dau filozofia pe un sarut? Niciodata!
)))))
Un sarut e prea putin, e adevarat! Dar, tu, ai toata viata-nainte, si toata libertatea de actiune!
Daca, insa, “sarut” e folosit drept comprehensiune, atunci e grav, nu merita toata filozofia lumii un asemenea sacrificiu!
Revenind la disputa: fatuca raduca, tu ai o problema etimo-/logica, sau una existentiala? Eu am crezut ca pot sa te ajut in plan existential, aratandu-ti cat tezaur, probabil nefolosit, zace in tine! Nu are nici un rost sa astepti sa aduni franturi de intelepciune empirica, pentru ca, atunci, cand vei vrea sa le aplici ele vor fi, oricum, futile! Ironia vietii: plecam din ea tocmai atunci cand avem habar de cum ar trebui sa fie traita! Foloseste-te, mai bine, de ceea ce, deja, desigur, ai, si anume, ( cu riscul sa ma repet! ) : cumpatare si bun simt; asa vei avea satisfactii atat in planul biologic cat si in cel social! Si, fiindca veni voba: in ultimele poze arati mai rotunda; are Julia un aparat neperformant, sau prietena ta buna a vrut sa te expuna?
Frumoase fotografii, ca sa vin, acum, pe tema reala, te invidiez ( pozitiv! adica iti doresc si alte ocazii in deliciu o.r.l.-ist si sufletesc) si ma gandesc ca tu ai avut cea mai frumoasa trecere/alunecare intre ani! La multi ani frumosi!
@danuta – sa stii ca daca insisti cum ca as avea o problema … nu o sa am. Rotunda nu am cum sa fiu ca am avut mereu talia subtire.
Tu singura ai spus ca ai nevoie, si, pana nu obtii ceea ce-ti lipseste, se cheama ca ai, cel putin, o problema. Talia ta, desigur, frumoasa nu am remarcat-o ( exista, oare, vre-o poza/ filmare recenta in acest sens?); eu m-am orientat in aprecierea mea, un pic socata dar bine intentionata, la ce se vede in prim plan! E numai un semnal,si, crede-ma, nu tin, nicidecum, sa am dreptate!
Dar, de ce te opresti, superficial si, oarecum, vexata, la semantica, fara sa comentezi ceva despre atitudinea ta fata de viata, care e, de fapt , filozofie, intelepciune in actiune?
Ar fi mult mai interesant! Asa, in lipsa unui dialog sinergic, am impresia, si nu e prima data, ca produc un “monolog cu fata la perete”!
@danuta – pai eu chiar nu am nicio problema …
Xana du, o concluzie se baga, fir-ar ea sa fie, in fata!…Atunci, cand tu, poate, dormi, scriu degetele tale fara tine! Ce sa-nteleaga omul cand tu scrii: “doar de intelepciune am nevoie”? Cand tanjesti dupa ceva, numai in somn nu ai probleme! Psihologice, biologice, sociale!…Si, apoi, ce sa inteleg din formularea categorica: “…daca insisti cum ca as avea o problema…nu o sa am!”… ca ai fost treaza cand ai facut-o? Deci, tu poti hotari, celest, aparitia, desfasurarea si finalizarea unor fenomene si evenimente, cum ar fi, sa zicem, asa, la-ntamplare: sa te uzi pana la tanga, fiindca ti-ai uitat umbrela, sa stranuti la teatru exact la punctul culminant, sa-ti cada vre-un tratat filozofic pe cap, sa te cadoriseasca o pasare aflata-n zbor, etc,etc,… multe chestii sau chestiuni asupra carora nimeni pe lumea asta nu are control!
Sa fie, totusi, doar,o infatuare a degetelor tale sau, numai, hotararea ferma, si cinstita, sa renunti, definitiv, sa mai astepti in gara vietii, sa-ti ridici bagajul de intelepciune de la vagonul special al ultimului tren!
Ce fixatie ai pe insignifiant: ce te-ntreb eu, si ce-mi raspunzi tu! Sau, ca sa fiu pe val, ce nevoie am eu, si ce-mi oferi tu!
@danuta – doar pentru ca pare o problema nu inseamna ca e o problema sau doar pentru ca e o problema nu inseamna ca e o problema. Si nici macar nu e o problema. E doar o nevoie empirica.
Dar o durere, fie ea usoara, tot ai: ca nu esti, acum, destul de inteleapta! Si o durere, e ea insasi, o problema suparatoare; se trateaza medicamentos, homeopatic, cu metode alternative sau prin auto-/sugestie! Retractezi, cumva, ceea ce ai afirmat initial?
Tu nu esti atenta la ce scriu eu!