R.R

Pentru că sâmbătă seara am păcatuit şi am cutreierat cluburile bucureştene, duminică mai pe la prânz mi-am dus copiii – D.D, Fido, Bleaga, Panu (FZ38-ul deşi el  nu vrea deloc să îşi poarte alt nume dar nu are de ales, la noi în familie fiecare are un nume şi toţi sunt băieţi, exceptând Bleaga care e fiică adoptivă) şi Leopard (care a refuzat destoinic să pozeze pe motiv că el e de la oraş şi nu prestează pe coclauri dar care m-a ajutat, de pe unde apuca şi el semnal de la Orange,  să găsesc informaţii utile de pe hărţile lui Google) – la o plimbare leneşă prin Câmpia Română, de la Bucureşti la Bolintin Vale, Floreşti, Potlogi, Brâncoveanu, Costeştii de Vale, Mogoşani, Găieşti, Târgovişte şi înapoi acasă.

Prima haltă am facut-o la Floreşti, Dâmboviţa, unde doar eu şi Pana am încercat timid să fotografiem un palat brâncovenesc, fost spital, momentan nelocuit şi proprietate privată păzită straşnic de băieţii din imagine.

Fido şi D.D se agitau pe margine, Fido mai gălăgios şi mai inconştient de marimea şi puterea duşmanilor. Un paznic om, simpatic şi amabil ne-a informat de cele de mai sus, căci din nou nu găsesc nicio informaţie despre acest monument.

Am plecat oarecum glorioşi şi bravi că şi cum am fi descoperit ceva nou, spre Curtea Brâncovenească de la Potlogi, unde Bleaga şi Panu au dus o luptă pe viaţă şi pe moarte. Bleaga a căştigat fireşte, mulţumită obiectivelor ei măreţe:

“Constantin Brâncoveanu, care a ridicat aici un “ansamblu brâncovenesc” materializat în construcţia bisericii cu hramul “Sfântul Dumitru” în anul 1683 şi a palatului voievodal inaugurat la 27 octombrie 1698 în prezenţa patriarhului de la Constantinopol. În felul acesta satul Potlogi capătă rangul de reşedinţă domnească şi în scurt timp ajunge un nume european ce va fi consemnat de acum în diverse documente naţionale şi internaţionale”.

“Dupa uciderea voievodului, la 15 august 1714, palatul de la Potlogi a fost devastat si s-a ruinat. In 1915 s-au facut lucrari de restaurare”.

Nici Panu nu s-a lăsat mai prejos şi a încercat şi el un fel de panoramă, care zic eu, arată la fel de bine:

Deşi sincer şi fără supărare, de la depărtare la apropiere, ca să nu zic “zoom-ul”, Panu bate leger Bleaga:

Palatul poate fi vizitat, chiar dacă se află în restaurare, o doamnă simpatică îţi deschide toate uşile şi îţi povesteşte frumos despre minunatul monument. Biletul de intrare e doar 2 lei, o sumă simbolică mai degrabă, mai ales dacă iei în calcul şi broşura cu iz de carte veche, pe care o primeşti la plecare. Citez din prefaţa acesteia, a broşurii:

“Nicolae Ceauşescu: Poporul va asigura continuitatea şi dezvoltarea artei noastre”. Din păcate puţini sunt cei cărora le mai pasă de artă.

Mai multe fotografii … aici …

Din Potlogi am plecat agale admirând Câmpia Română şi testând puterile magice ale Blegei, de la mama ei un Sony DSC R1:

Şi dacă ne-am fi priceput la pozat păsări precum Doru, poate am fi prins clar şi zburatoarea de mai jos:

Defapt scuze, eu nu mă pricep pentru că Bleaga ştie de minune să compună o imaginea atât de clară dintr-o mişcare bruscă şi rapidă.

Următoarea haltă se dorea la conacul Văcăreştilor din Găieşti însă din păcate ne-a prins amurgul căutând ba la nord ba la sud ruinele, căci Google şi harta mea turistică nu au picat de comun acord la una singură locaţie iar localnicii ne-au trimis aiurea prin pădure.

Dar nu ne-am supărat, D.D a suspinat de fericire la vederea noroaielor:

Bleaga la cadre măreţ pe care le-a executat impecabil doar cu lumina lunii:

Şi pentru că Fido se plictisea amarnic, după vreo 250 de km şi 6 ore ne-am întros acasă veseli şi cu creierii oxigenaţi.