Oameni frumoşi, ploaie şi castele Cantacuzineşti

Ieri dimineaţă pe la 9 am plecat cu alai înspre ţinuturile Prahovei, motivaţi de vremea ideală pentru fotografiat ruine. De data asta din trupă singurul care nu era fotograf a fost Fido. A încercat el cumva să se revanşeze cu ceva viraje scurte şi condus la întoarcere spre Bucureşti. Doar că s-a plictisit repede.

Împreună cu iYli, Claudiu, Redecs, Eros, Zdeto, Diana, Alex, şi Adina am bifat pe rând, ruinele palatului postelnicului Cantacuzino, secolul 17: 1635-1641, din Filipeştii de Târg. Dar ca de obicei nu găsesc nicio informaţie oficială sau mai multe date despre palat.

Mai multe fotografii … aici …

În Filipeştii de Târg am descoperit şi conacul Filipescu – edificiu declarat monument de arhitectură, construit în secolul al XVII-lea de Pană Filipescu, soţul Mariei Cantacuzino, fiica cea mare a postelnicului Constantin Cantacuzino.

Nu l-am putut vizita.iYli explică de ce şi cum:

Din Filipeştii de Târg, după o scurtă plimbare hai huie, prin noroaie micuţe, surpinsă tot de iYli … aici … am demarat spre Floreşti şi obiectivul principal al zilei – Micul Trianon:

Adevărul: in anul 1907, Grigore Gh. Cantacuzino, unul dintre cei mai mari mosieri ai Romaniei, poreclit Nababul, incepe constructia unui palat cum nu s-a mai vazut pe la noi. La dorinta principesei Alice, fiica lui, palatul va avea 365 de dormitoare, cate unul pentru fiecare zi a anului, sapte sali de bal, multe saloane si un parc dendrologic de 150 de hectare, cu arbusti de esenta rara, apeducte, terenuri de vanatoare, golf si echitatie. Dupa moartea Nababului, mostenitorii acestuia nu au mai avut bani sa finalizeze grandioasa lucrare. Palatul a fost parasit inainte sa se fi locuit in el.

Mai multe fotografii … aici …

Deşi ploaia a încercat să ne alunge de lângă ruine şi castele am reuşit un cadru cu Castelul Prinţului George Bibescu sau Castelul de la Posada, construita de prinţul George Valentin Bibiescu, între anii 1842-1848.

Din motive necunoscute nici acesta nu poate fi vizitat. Lângă se află Muzeul Cinegetic Posada pe care îl recomand sincer. Merită mai mult decât 6 lei biletul de intrare.

Ploaia ca ploaia însă întunericul chiar a pus capăt aventurii noastre de o zi. Am cinat împreună cu oamenii mei frumoşi şi ne-am întors spre Bucureşti.

11 ore şi aproape 300 kilometri. O simplă zi de duminică.