Natură de basm, chei şi noroială

Cred că ceva e în neregulă cu mine, dacă am ajuns în stadiul în care abia aştept să vină sfârşitul de săptămână să pot pleca pe coclauri. Dar asta e problema mea. Să revenim serios la natură de basm, chei şi noroiala de ieri.

Am plecat sâmbăta dimineaţa din Bucureşti, pe la 9,  şi am oprit special la o benzinarie de la ieşirea din minunata noastră capitală, să cuplez troliul şi să aleg un traseu de o zi. Musai trebuia să mă întorc cu Dark Dude la miezul nopţii, pentru că îi expira dreptul de a mai circula pe străzile patriei. Cenuşăreasa ar fi fost geloasă. Sigur.

Am ţinut eu morţis să trec prin Cheia să admir pentru a nu ştiu câta oară, lacul Măneciu:

vedere lac Maneciu

Şi peisajele dinainte şi după Cheia. Dacă săptămâna trecută era soare şi cald, de data asta am dat de zăpadă şi zero grade:

Cheia Brasov in octombrie

Încă îmi pare ciudat şi nu mă pot obişnui cu frunze galbene şi zapadă în octombrie:

iarna in octombrie

De la Cheia am coborât în Braşov şi am deviat spre Râşnov şi Zărneşti în cautarea unei mănăstiri în peşteră de care auzise copilotul meu Cetăţeanu Turmentat. Nu am găsit nici peştera nici mănăstirea ci doar natura de basm (mai multe imagini … aici … ) de la 1000 de metri altitudine din satele Măgura şi Peştera:

vedere sat Pestera

Da, cam asta e priveliştea din zonă şi nu, cei de sus nu sunt nori ci vârfurile înzăpezite ale munţilor,  vorba lui Mihai.

manastirea Sf Treime

După ce un călugăr de la mănăstirea Sf. Treime ne-a lămurit că în zonă nu există nicio mănăstire în peşteră ci doar o mănăstire şi o pesteră, am mai rătacit ceva vreme pe uliţele pustii, încercând să găsim drumul spre Peştera Liliecilor. Şi când am găsit drumul nu am mai putut urca pentru că premoniţia mea de femeie nu m-a lăsat să mă aventurez pe un traseu cu pietre, zăpadă, noroi, ravene, vale în stânga sau dreapta şi ceaţă:

vedere Magura

Sau ce o fi fost în norii aştia de mai sus prin care trebuia să trecem. Mi-am zis eu că nu are cine să mă scoată dacă fac vreo mişcare greşită, alunec, o iau la vale sau mă răstorn cu Dark Dude. Acum îmi e ciudă că nu am avut curaj.

Din Măgura am coborât în Zărneşti şi am luat-o la picior prin cheile din rezervaţia natională Piatra Craiului:

cheile din rezervatia Pestera Craiului

De la Zărneşti ne-am intors spre Bucureşti şi pe ultima suta de metri am bifat şi Cheile Râşnoavei:

cheile Rasnoavei

Şi tot pe ultima sută de metri, înainte de Predeal,  mi-a venit mie să mă abat de la şosea şi să îl pun la încercare pe Dark Dude. După vreo trei  “deviat brusc de pe şosea în pădure” am reuşit să găsesc un teren de joacă cu noroi şi zapadă …

teren de joaca.

… unde după lupte eroice, Dark Dude a cedat cele din urmă, lăsând munca pe seama mea, a troliului şi a şufei de copac:

troliere

Revenind serios, după mini aventura de la Predeal am oprit la Buşteni pentru o cină copioasă la Biznest şi la 12.07 am ajuns acasă în Bucureşti. 15 ore, 430 de kilometri şi o simplă zi de sâmbătă.

E colorat!

Nu m-am gândit până acum să îmi colorez şi eu unghiile precum fătuca din imaginea de mai jos:

Lifestyle Images04

Noroc că am primit poze frumoase (mai multe … aici …) de la Samsung. Şi clar vreau şi telefonul, chit că e pentri tineri etc. E doar 160 euro! Foarte bun preţ zic eu. Nu?

Dacă m-aş pricepe la grafitti aş putea chiar să îl câştig. Dar cum nu mă pricep …

Despre ce e vorba mai exact:

Samsung Corby, primul telefon mobil full-touch dedicat stilului de viata al tinerilor, vine in Romania si pregateste o supriza tuturor celor care vor sa-l descopere asa cum ii sta cel mai bine: vineri, 23 octombrie, intre orele 11:00 si 18:00, in Parcul Unirii din Bucuresti, Corby te asteapta intr-o lume a culorilor, in care toti cei prezenti pot arata cat de talentati sunt atunci cand vine vorba de graffiti! Iar daca cineva demonstreaza ca se numara printre cei mai cool grafferi din Bucuresti, poate pleaca acasa cu noul telefon!

Samsung Corby va fi disponibil in Romania, incepand cu 23 octombrie, la un pret aproximativ de 160 de euro.

Samsung Corby este un telefon full – touch care pozitioneaza utilizatorii sai in centrul revolutiei sociale media, cu o paleta larga de caracteristici suport pentru retele sociale precum Facebook, Twitter sau MySpace. Noul telefon mobil urmareste strategia de comunicare a companiei “touch pentru fiecare stil de viata”, fiind un terminal dedicat de aceasta data tinerilor.

Am pus mai multe detalii şi chestii tehnice … aici …

DA sau NU?

M-a rugat cineva să ajut şi să pun un “banner” pentru Răzvan. Nu am fost în stare să refuz deşi ideea de a folosi un pătrat  pentru a ajuta pe cineva mă irită. Asta nu e ajutor. Dar am dat şi mesaj la:

bannerrazvan250

Şi am primit un răspuns automat în care mi se mulţumea în numele lui Răzvan.

Răzvan, care la cei 31 de ani ai săi, în timp ce dormea …

” … a fost cuprins de convulsii si si-a pierdut cunostinta. Raluca a chemat SMURD care a venit in 15 min si exact cand au ajuns, lui Razvan i s-a oprit respiratia. Au fost nevoie de 40 minute de resuscitare, cu 6 injectii de adrenalina in inima, timp in care creierul s-a aflat in hipoxie (slaba oxigenare ).”

Dar tot mă mustră conştiinţa. Dacă aş avea mai mulţi bani i-aş da pe toţi celor care au nevoie de ei. Dar deocamdată nu pot să dau decât mesaje la 890.

Mă întreb – oare funcţionează? Oare chiar îl ajută pe Răzvan? E corect ce fac?

Castele, bâlci şi alte arome

Când am plecat ieri dimineaţă din Bucureşti era ceaţă şi se anunţa o zi posomorâtă. Împreună cu ErosIyli, Florin şi evident Fido am pornit călare pe al meu cal negru Dark Dude spre singura comună din România cu 4 castele: Budila, Braşov. Ceaţa din Bucureşti ne-a ţinut companie până aproape de Săcele unde a dispărut fără urmă. Ajunşi în Budila am intrat  cu oarecare tupeu în incinta  primăriei şi am întrebat primul cetăţean – unde sunt cele 4 castele. Cetăţeanul s-a dovedit a fi viceprimarul comunei, care nu numai că ne-a îndrumat înspre castele dar ne-a şi invitat să luam parte la parada şi serbarea ce avea să înceapă în câteva minute. Se sărbătorea ziua comunei Budila. Cam cât noroc să ai să nimereşti fix când trebuie şi unde trebuie?

sarbatoarea comunei Budila

Am avut parte de o după amiază de duminică cu castele, ruine, bâlci, dansuri, oameni frumoşi şi toate aromele unei zile perfecte.

localnici Budila

Iar copiii din Budila parcă s-au născut pentru a deveni modele, atât de natural pozează. Deşi pe drept, copii sunt frumoşi prin simplul fapt că sunt copii.

baietei

localnici..

fetite

Revenind la cele patru castele, scopul călătoriei noastre de la Bucureşti, Ploieşti, Predeal, Săcele şi apoi Budila, nu pot spune că am găsit multe informaţii pe internet şi o să încerc să le ghicesc corect. În Budila există doar 3 indicatoare spre castele şi nici o informaţie oficială. Evident castelele sunt abandonate, folosite pe post de grajd şi cine mai ştie pentru ce.

Doar castelul Beldy Lászlo este renovat şi folosit drept sediu pentru primaria comunei Budila.

Citez:

“Castelul Beldy Lászlo a fost construit în 1730, potrivit inscripţiei de pe frontispiciu. Acesta este structurat pe două etaje în partea centrală, cu 25 de camere, şi prezintă două faţade. Prima are o loggie din piatră cu ornamente, susţinută de patru coloane cilindrice, iar a doua prezintă două statuete în lateral, un pridvor la parter şi un balcon interior la etaj. Iniţial castelul a fost înconjurat de ziduri exterioare de apărare, astăzi în ruine, care cuprindeau şi o casă a portarului. În prezent intrarea în castel se face pe sub o boltă aflată la parter. În acest edificiu se află primăria comunei Budila.”

Castelul Beldy Lászlo

Mai multe imagini … aici …

Castelul Beldy Pál a fost construit în 1751 şi sper să îl fi ghicit corect.

Castelul Beldy Pál

Mai multe imagini … aici …

“Castelul Nemes a fost ridicat în aceeaşi perioadă cu Castelul Beldy Lászlo, în apropierea sa. Prezintă un etaj în partea sa centrală. În apropiere se găseşte o construcţie din aceeaşi perioadă, cu un pod pentru cereale şi beciuri întinse”

castelul nemes

La Nemes ne-au întâmpinat câţiva cai curioşi şi ne-a ţinut la respect paznicul feroce de mai jos:

paznic

Mai multe imagini … aici …

Castelul Mikes datează tot din secolul al XVIII-lea. Contele Kelemen Mikes a fost căpitan în comitatul Trei Scaune, dar şi scriitor şi un amator de artă şi vânători. În centrul satului Budila se află un monument din lemn ridicat în amintirea eroilor din cele două Războaie Mondiale”

Castelul Mikes

Mai multe imagini … aici …

La întoarcere în apropiere de Săcele ne-a aşteptat un prea frumos apus de soare:

apus perfect

Şi un traseu la fel de preafrumos, la peste 1200 metri altitudine, de la Săcele spre Cheia şi Vălenii de Munte.

cheia

12 ore şi aproapre 400 de kilometri. O simplă zi de duminică.

Concluzii PFW

Concluzii RFB la PFW – Paris Fashion Week by GLK – sponsorul principal Mercedes-Benz GLK fara de care nu ar fi fost posibila experienta unica pe care am trait-o in ultimele 4 zile.

R.R pe post de cameraman, Octavian Coifan pe post de reporter si Adina Necula pe post de intervievat:

Concluziile ar fi mai multe, cert e ca Parisul e un oras care te inspira la si cu fiecare colt al sau. E un oras in care poti fi cu adevarat liber si la cuget si la port. Sau cel putin asa pare. E un oras in care moda e la ea acasa. E un oras de si in care nu cred ca te poti plictisi vreodata.

Cat despre cum e la Saptamana Modei de la Paris? Unde e cel mai greu sa obtii invitatii la prezentari de moda? Asta comparativ cu Milano, New York sau Londra?

E mai mult decat motivational. Sa iti vezi numele pe o invitatie, chiar daca e o invitatie la un designer de care putini au auzit, sa stai in primul rand, fie ca e un prim rand la designeri mai putin cunoscuti … e cu totul alta experienta greu de descris.

R.R pe hartie frantuzeasca

E un pas inainte in cariera. O ambitie de a merge la PFW in calitate de blogger. O ambitie care mi-a iesit. Cu ajutorul unor oameni minutati care vad lucrurile altfel. Multumesc mult si Samsung Romania pentru testul Samsung I8910 HD.

Si cred eu ca am reusit sa aducem de la Paris destul de multe materiale interesante pe care le gasesti … aici … Nu?

PFW ziua 2

M-am trezit de mai multe ori şi nu mai îmi dau seama la ce oră m-am trezit. Nu, se mi se trage de la paharul de rose de aseara ci de la mii de nervi pe care mi i-a provocat viteza proastă şi inconstantă a internetului pe care l-am obtinut de la hotel contra modicei sume de 3 euro pentru 12 ore. Prost.

10.00 – mic dejun la pat căci e mult de muncă la cât am comis ieri. Vezi … aici …

10.15 – alţii mii de draci pentru că am convertit minunatele noastre interviuri şi materiale video şi de văd ca naiba. Ufff

22.53 – înapoi la hotel. Bagaje, urcat materiale, scris etc.

Astăzi am ales să îmi ocrotesc membrele inferioare şi am ales o ţinută mai de zi. Să nu zic “casual”. Din nou grozavii mei tenişi Ecco nu m-au dezamagit, sunt mai mult decât ideali pentru cutreierat Parisul la picior. Nu exagerez deloc când afirm că mai simt mai comod în ei decât în picioarele goale. Mai ales că membrele mele încă mai suferă după ce ieri le-am chinuit toată ziua pe platforme de 10 cm.

tinuta 2

Ultima zi din Săptămâna Modei a avut un program mai scurt eu şi colega de RFB, Adina Necula am bifat doar prezentarea lui Ingrid Vlaslov ( detalii … aici … ) pentru care am venit în mod special. Aveam impresia ca Ingrid este primul designer român care prezintă la Săptămâna Modei Paris însă m-am înşelat. Venera Arapu a fost primul designer român care şi-a adus colecţia la PFW în 1999.

După prezentare am luat din nou la picioar Parisul împreună cu “ghidul nostru” Octavian Coifan.  Ce am descoperit astăzi:

Bărbaţi pe tocuri. Sau ca să îl citez pe Octavian Coifan – se schimbă sexele.

barbati pe tocuri

Biciclete la monedă … Continue reading PFW ziua 2