Cum să scapi de un urmăritor neplăcut

Ieri citeam despre sfaturi pentru femei care călătoresc singure (vezi … aici … sunt extrem de utile) aşa, din întâmplare şi pentru că pun în calcul şi cântăresc şi ideea de a pleca singură cu maşina în mare expediţie la care tot visez. În seara asta, visând la cai verzi pe pereţi, expediţii şi alte fantezii, am greşit staţia de metrou şi a trebuit să cobor la 1 decembrie. Toate bune şi frumoase, am traversat calm pe partea cealaltă şi am luat-o de la capăt. Trebuia să ajung la Costin Georgian.

Pendulând pe peron, am schimbat o privire cu un bărbat deloc interesant, îmbrăcat în pantalon şi geacă cu imprimeu uniformă militară şi vestă bej cu multe buzunare. Da, ştiu, reţin detalii de astea inutile din cauza meseriei.

A venit metroul, m-am urcat ca să cobor din nou pentru că am greşit staţia şi bunul mers. Încă mai visam la la cai verzi pe pereţi, expediţii şi alte fantezii. Am luat-o de la capăt. 1 Decembrie, Nicolae Grigorescu. Din nou schimb privirea cu acelaşi bărbat. Mi s-a părut dubios. Eu mă învârt în cerc pentru că sunt dudă şi neantentă dar el?

M-am mai învârtit odată în cerc, aşa, să mă conving că nu sunt eu paranoia la 9 seara. Bărbatul neinteresant se ţinea după mine. Dar subtil. De data asta m-am aşezat pe banca ;i am renunţat la pendulat. Mi-am zis că poate omul vrea un autograf, vrea să îmi comunice vreun secret de stat, ceva, orice. S-a aşezat şi el şi nimic. Iar mi s-a părut dubios. M-am ridicat şi am început să mă plimb în lung şi-n lat pe peron. A venit din nou metroul, m-am urcat şi am coborât la Nicolae Grigorescu.

Nu mai ştiu a câta oară pentru că deja aveam prea multe filme poliţiste în cap şi încercam tot felul de metode de a verifica fără să fiu observată, dacă mă urmăreşte. Din nou, individul după mine. M-am oprit, am scos frumos telefonul, şi am început să fac poze. La zid, la metrou, la orice. Trăiască el telefonul Samsung, că e mare şi pare aşa evident cameră foto datorită celor 8 megapixeli. Şi trăiască cei de la Samsung că mi l-au dat în teste, după asta jur că nu îl mai dau înapoi.

Se pare că asta l-a speriat pentru că a încetat să mă urmărească. Am ajuns acasă cu bine, deşi pe drum, am făcut nu ştiu câte piruiete, pretinzând că admir frunzele, copacii şi cerul. Am văzut prea multe filme, clar.

Se poate să fiu eu paranoia, însă la o atentă analiză zic eu că l-am speriat. Sau cel puţin ar fi trebuit. Cum reise şi din sfaturile de mai sus, pe care insist să le citeşti dacă eşti fată, astfel de urmăritori, dacă au intenţii rele, dau înapoi dacă nu te simt o pradă uşoară.

Un material interesant cu tehnici de auto aparare mai gaseşti şi … aici … via Ecristian Cristian.

Şi gata povestea.

Ruine, memorial şi Guiness

Călătoria pe care am făcut-o duminica asta a fost una diferită, pe altfel de coclauri decât cele cu care m-am obişnuit. Motive temeinice m-au ţinut departe de  DD şi aproape de acasă, nu AcasăTV ci casa din Bucureşti. Deşi nu e casă e apartament.

Cu “Poets of the fall” la volum maxim de Ipod şi visând la ochi albaştri am plecat la pas de metrou spre punctul de întâlnire cu gaşca mare, care până la urmă s-a dovedit mică, la număr.

Asta a fost primul obiectiv, ruine ce altceva. Încă nu am reuşit să aflu cui aparţin ruinele şi ce au fost ele înainte de a fi ruine. Raiden, Radu ajutor?

Din ruine am luat-o la picior pe străzi, încercând să îmi intru în noul rol – cel de turist de Bucureşti. Şi crede-mă, nu e uşor să fii turist în oraşul în care locuieşti sau într-unul precum Bucureşti. Dar la un moment dat am reuşit, cred eu, după ce am şezut efectiv şi inactiv, câteva minute bune, pe un pod pietonal de pe Dâmboviţa, la taclale cu Iyli, Zdeto, un bătrân şi o bătrână, care ne-a urat sănătate, fericire şi bani … că fără ei nu se prea poate. Ăsta ultim moment, cu urările bătrânei, e genul de moment prea frumos şi prea greu de descris, pe care e bine să îl ţii doar pentru tine şi care îţi aduce un strop de bucurie inexplicabilă. Oamenii. Sunt aşa frumoşi şi uneori îmi sunt aşa dragi …

Pe urmă totul a venit de la sine. Ca turist am admirat noul Memorial la Holocaustului, bine realizat dealtfel:

Memorial la Holocaustului

Mai multe fotografii … aici …

Prea frumoasa biserică Creţulescu. “Ridicată în anii 17201722 prin grija marelui logofăt Iordache Creţulescu şi a soţiei sale Safta, una din fiicele domnitorului Constantin Brâncoveanu.”

biserica

Frumoasa asta clădire de pe strada George Vraca unde am avut un deja vu de Barcelona care a trecut repede după ce am dat colţul străzii. Dar mi-am întins gâtul după balcoane pentru noua serie la care mă gândesc să adaug şi poveşti după “succesul” cu Sexul Oraşelor.

cladire de pe George vraca

Păcat că uneori, când te plimbi turistic prin Bucureşti, ochiul îţi mai fuge şi unde nu trebuie şi îţi poţi pierde uşor entuziasmul din cauze de mix prost:

bucurestiul

Revenind la spiritul iniţial, am trecut apoi şi pe lângă Univers:

universul

Şi Teatrul de Vară:

teatrul de vara

Ca într-un final să îmi înec setea de turist cu o bere guiness, devorată domol, la un “irish pub” de pe Lipscani.

Am închis călătoria tot cu metroul, “Poets of the fall” şi visatul cu ochii deschişi la ochii albaştri. Tot ăia. Ochii.

8 ore şi aproapre 10 kilometri. O simplă zi de duminică

Iară în juriu

Odată pe an ajung şi eu în echipa de juriu la ceva. Ultima oară am aterizat la o finală de modechinuite … aici … după ce cu chiu cu vai am ajuns, căci mai înainte aterizase un camion pe oglinda şi jumatate din  găndăcelu meu verde, numit şi maşină de condus pe străzi. De data asta mă duc pe jos şi cu metroul. Curios ce va mai ateriza.

Aşadar şi prin urmare, mâine de la 18.00 ai ocazia să faci mişto de R.R în juriu. Insist chiar.

Detalii şi altele:

invitatie Samsung Corby

Concursul are 5 categorii:

  • Best use of colors;
  • Best design;
  • Most creative work;
  • Most funniest work;
  • The most “out of the box” work.

Juriul (format din jurnalistii prezenti la eveniment) va decide (impartit in 3 echipe) care sunt lucrarile castigatoare pentru fiecare categorie in parte. Criteriile dupa care vor fi jurizate lucrarile pentru fiecare categorie:

  • Best use of colors – “cea mai buna combinatie de culori” , “viziunea artistica”;
  • Best design – “se va analiza lucrarea din punct de vedere al design-ului”,  “viziunea artistica”;
  • Most creative work – “prospetimea ideii”, “inovatia”, “creativitatea”  “viziunea artistica”
  • “Most funniest work” – va castiga cea mai amuzanta lucrare. Se va tine cont si de “viziunea artistica”
  • “The most “out of the box” work” -“neconventionalul lucrarii”, “creativitatea”.


Sexul oraşelor

Ştiu că sună ciudat, eu una nu aş fi dat vreodată sex oraşelor pe care le-am vizitat, însă vorbim aici de o leapşă pe care nu o pot refuza pentru că vine de la Diana Stoleru. Mai exact:

“Cristina Bazavan a fost la Milano si a scris despre orasele care au “viata si sex“. Mi-am amintit de multele peripetii pe aiurea, pe care nu le-am scris la momentul potrivit, dar care se pliaza foarte bine pe subiectul Cristinei. Si cum eu pe aiurea am tot umblat, sa va zic ce s-a iscat in mintea mea legat de sexul oraselor pe care le-am calcat in picioare… Am insirat cam multe si multe ar mai fi de insirat, dar zic sa arunc manusa asta si in alte gradini de calatori. Doamnelor, domnilor, ce viata si sex au orasele calcate de dvs? Se apeleaza Elena Ciric, Roxana Radu, Sana, Costin Ilie, Geo Atreides, ca tot se duce la Copenhaga, si Palatul, ca s-a plimbat prin Sicilia…”

În ordinea de pe glob, de la dreapta la stânga, de sus în jos, am să aleg oraşul preferat din ţara vizitată căci altfel risc să plictisesc prea mult.

Dubai – un tânăr la vreo 30 de ani, extrem de modern, sofisticat şi prea îndrăgostit de technologie. Foarte bogat, deloc aristrocat şi independent. Genul de antreprenor care a pornit de la zero şi care ţi-ar vinde şi nisip minţindu-te frumos că e defapt aur. Arogant şi uneori prea mândru de tine în ambiţia lui prostească de a deveni cel mai frumos şi apreciat dintre pământeni.

Dubai - Burj el Arab

Istanbul – un domn rebel de fire,  la vreo 70 de ani, care refuză să îmbătrânească, încă mai aleargă în fiecare dimineaţă 10 kilometri, nu vrea de nicio culoare să renunţe la tabieturile zilnice şi îşi bea cafeaua turcească în timp ce povesteşte turiştilor aventurile sale amoroase. Continue reading Sexul oraşelor

Natură de basm, chei şi noroială

Cred că ceva e în neregulă cu mine, dacă am ajuns în stadiul în care abia aştept să vină sfârşitul de săptămână să pot pleca pe coclauri. Dar asta e problema mea. Să revenim serios la natură de basm, chei şi noroiala de ieri.

Am plecat sâmbăta dimineaţa din Bucureşti, pe la 9,  şi am oprit special la o benzinarie de la ieşirea din minunata noastră capitală, să cuplez troliul şi să aleg un traseu de o zi. Musai trebuia să mă întorc cu Dark Dude la miezul nopţii, pentru că îi expira dreptul de a mai circula pe străzile patriei. Cenuşăreasa ar fi fost geloasă. Sigur.

Am ţinut eu morţis să trec prin Cheia să admir pentru a nu ştiu câta oară, lacul Măneciu:

vedere lac Maneciu

Şi peisajele dinainte şi după Cheia. Dacă săptămâna trecută era soare şi cald, de data asta am dat de zăpadă şi zero grade:

Cheia Brasov in octombrie

Încă îmi pare ciudat şi nu mă pot obişnui cu frunze galbene şi zapadă în octombrie:

iarna in octombrie

De la Cheia am coborât în Braşov şi am deviat spre Râşnov şi Zărneşti în cautarea unei mănăstiri în peşteră de care auzise copilotul meu Cetăţeanu Turmentat. Nu am găsit nici peştera nici mănăstirea ci doar natura de basm (mai multe imagini … aici … ) de la 1000 de metri altitudine din satele Măgura şi Peştera:

vedere sat Pestera

Da, cam asta e priveliştea din zonă şi nu, cei de sus nu sunt nori ci vârfurile înzăpezite ale munţilor,  vorba lui Mihai.

manastirea Sf Treime

După ce un călugăr de la mănăstirea Sf. Treime ne-a lămurit că în zonă nu există nicio mănăstire în peşteră ci doar o mănăstire şi o pesteră, am mai rătacit ceva vreme pe uliţele pustii, încercând să găsim drumul spre Peştera Liliecilor. Şi când am găsit drumul nu am mai putut urca pentru că premoniţia mea de femeie nu m-a lăsat să mă aventurez pe un traseu cu pietre, zăpadă, noroi, ravene, vale în stânga sau dreapta şi ceaţă:

vedere Magura

Sau ce o fi fost în norii aştia de mai sus prin care trebuia să trecem. Mi-am zis eu că nu are cine să mă scoată dacă fac vreo mişcare greşită, alunec, o iau la vale sau mă răstorn cu Dark Dude. Acum îmi e ciudă că nu am avut curaj.

Din Măgura am coborât în Zărneşti şi am luat-o la picior prin cheile din rezervaţia natională Piatra Craiului:

cheile din rezervatia Pestera Craiului

De la Zărneşti ne-am intors spre Bucureşti şi pe ultima suta de metri am bifat şi Cheile Râşnoavei:

cheile Rasnoavei

Şi tot pe ultima sută de metri, înainte de Predeal,  mi-a venit mie să mă abat de la şosea şi să îl pun la încercare pe Dark Dude. După vreo trei  “deviat brusc de pe şosea în pădure” am reuşit să găsesc un teren de joacă cu noroi şi zapadă …

teren de joaca.

… unde după lupte eroice, Dark Dude a cedat cele din urmă, lăsând munca pe seama mea, a troliului şi a şufei de copac:

troliere

Revenind serios, după mini aventura de la Predeal am oprit la Buşteni pentru o cină copioasă la Biznest şi la 12.07 am ajuns acasă în Bucureşti. 15 ore, 430 de kilometri şi o simplă zi de sâmbătă.

E colorat!

Nu m-am gândit până acum să îmi colorez şi eu unghiile precum fătuca din imaginea de mai jos:

Lifestyle Images04

Noroc că am primit poze frumoase (mai multe … aici …) de la Samsung. Şi clar vreau şi telefonul, chit că e pentri tineri etc. E doar 160 euro! Foarte bun preţ zic eu. Nu?

Dacă m-aş pricepe la grafitti aş putea chiar să îl câştig. Dar cum nu mă pricep …

Despre ce e vorba mai exact:

Samsung Corby, primul telefon mobil full-touch dedicat stilului de viata al tinerilor, vine in Romania si pregateste o supriza tuturor celor care vor sa-l descopere asa cum ii sta cel mai bine: vineri, 23 octombrie, intre orele 11:00 si 18:00, in Parcul Unirii din Bucuresti, Corby te asteapta intr-o lume a culorilor, in care toti cei prezenti pot arata cat de talentati sunt atunci cand vine vorba de graffiti! Iar daca cineva demonstreaza ca se numara printre cei mai cool grafferi din Bucuresti, poate pleaca acasa cu noul telefon!

Samsung Corby va fi disponibil in Romania, incepand cu 23 octombrie, la un pret aproximativ de 160 de euro.

Samsung Corby este un telefon full – touch care pozitioneaza utilizatorii sai in centrul revolutiei sociale media, cu o paleta larga de caracteristici suport pentru retele sociale precum Facebook, Twitter sau MySpace. Noul telefon mobil urmareste strategia de comunicare a companiei “touch pentru fiecare stil de viata”, fiind un terminal dedicat de aceasta data tinerilor.

Am pus mai multe detalii şi chestii tehnice … aici …

DA sau NU?

M-a rugat cineva să ajut şi să pun un “banner” pentru Răzvan. Nu am fost în stare să refuz deşi ideea de a folosi un pătrat  pentru a ajuta pe cineva mă irită. Asta nu e ajutor. Dar am dat şi mesaj la:

bannerrazvan250

Şi am primit un răspuns automat în care mi se mulţumea în numele lui Răzvan.

Răzvan, care la cei 31 de ani ai săi, în timp ce dormea …

” … a fost cuprins de convulsii si si-a pierdut cunostinta. Raluca a chemat SMURD care a venit in 15 min si exact cand au ajuns, lui Razvan i s-a oprit respiratia. Au fost nevoie de 40 minute de resuscitare, cu 6 injectii de adrenalina in inima, timp in care creierul s-a aflat in hipoxie (slaba oxigenare ).”

Dar tot mă mustră conştiinţa. Dacă aş avea mai mulţi bani i-aş da pe toţi celor care au nevoie de ei. Dar deocamdată nu pot să dau decât mesaje la 890.

Mă întreb – oare funcţionează? Oare chiar îl ajută pe Răzvan? E corect ce fac?