Muzeele din România mă atrag mai greu. Nu ştiu de ce. MNAC nu mă inspiră cu nimic. Poate dacă am avea şi noi muzee precum 21st Century Museum of Contemporary Art din Kanazawa, Japonia, sau măcar a mia parte din acest muzeu, nu aş mai avea nimic de comentat. Mai mult ca sigur într-o viaţă anterioară am locuit în Japonia. Prea fascinată sunt de cultura lor. Revenind la muzee, aş petrece zile şi nopţi, într-un spaţiu precum cel de la Muzeul de Artă Contemporană din Kanazawa. Pe langă arhitectura impecabilă, aş putea admira o piscină care nu e piscină:
E vară, e prea cald între betoanele din Bucureşti şi nu am nici un chef de muncă sau articole interesante pe blog. Visez numai la munte, coclauri, forestiere, troliu, bară 4×4, râu şi alte prostii. Aşa că pun şi eu două poze pe blog, cu Fido şi o pisi mică.
Până şi aştia mici îs plictisiţi de moarte printre betoane. Da fiecare e cu coada lui:
Un traseu ce trebuie bifat, însă nu sâmbăta, şi nu în luna iulie. La fel ca şi în cazul Veneţiei, am judecat după imagini şi poveşti, însă realitatea mi-a dezamăgit aşteptările. Ce m-a dezamăgit la Transfăgărăşan? Oamenii. Prea mulţi, prea necivilizaţi şi prea gălăgioşi pentru un traseu atât de frumos. Nu am găsit un colţ liber şi liniştit, de la Curtea de Argeş până la Bran, unde am înoptat.
Poate data viitoare va fi altfel, doar pentru că traseul merită mai mult decât atenţie şi a doua şansă.
Ziua 1 – Bucureşti – Piteşti – Curtea de Argeş – Vidraru. Primele curbe, până la lac, mi s-au părut divine. Nici nu ştiam ce mă aşteaptă …
Nu am oprit la baraj. Nu am găsit liniştea necesară să pot admira peisajul. Prea mulţi oameni, grătare şi comercianţi.
După baraj, am parcurs câţiva kilometri care mi s-au părut plictisitori. Poate pentru că aşteptam cu nerabdare curbele deosebit de periculoase (sincer, ori e de vină maşina, ori eu, căci în final mi s-au părut floare la ureche) ce duc la Bâlea Lac.
Cum fac sa am timp (in conditiile in care mi se pare ca tot timpul il petrec la servici) de oamenii frumosi pe care ii cunosc sau ii voi cunoaste, dar si de familie sau chiar de mine?
Domnul Doru Panaitescu mă invită aseară la o discuţie despre proiectul său de promovare a masteratului în marketing online din cadrul Facultăţii de Marketing – Academia de Studii Economice Bucureşti. Ş când te gândeşti că am dat şi eu astă facultate dar am renunţat în favoarea matematicii şi apoi a modei. În fine.
Discuţia se ţinu la o masă rotundă, pe terasa preaiubitului restaurant Lotca şi participară nume sonore din online-ul românesc:
Au mai participat şi câteva hamsii şi cârnaţi din peşte. Dumnealor au plecat primii. Read More »
