Deci DA

Italia in scandalul inceput impotriva noastra nu tine cont ca Romania estea saptea tara ca marime in U.E. si o piata de doua zeci de mii de consumatori pentru firmele italienesti care au avut vanzari record la noi in ultimii ani. Pana vor invata sa faca diferenta intre romanii onesti si tiganii infractori sugeram ca, in forma de protest, sa nu mai cumparam produse italienesti ca Peroni, Lavazza, Indesit, Ariston, Ace, Parmalat, Malizia, Intesa, Martini, Bacardi, Stefanel, Cellini, Swarosvchi, SOVER, ALVIERO MARTINI, CERUTTI 188, GIANFRANCO FERRE, CAVALLI, LAURA BIAGIOTTI, FIAT, ALFA ROMEO, MASERATI. Au parte cam de prea multa apreciere pentru cat tupeu au, nu credeti? Daca esti de acord, da mai departe!

Încă o leapşă intimă

Draga mea Ramona mă provoacă să fac publică cea de a şasea poză din cel mai nou dosar foto. Et voila:

Lui c’est Fido. Mon cherie westie terrier. Scriu în franceză pentru că mă fascinează prea mult şi în ultima vreme – Răpirea din Serai. Predau leapşa în continuare şi mai departe – oricui o doreşte şi următorilor 6 (conform regulamentului) – Diana, Iancu, Miruna, Cristian, Gusti şi Cătalin.

Deplasatele bloguri boutique

Până la un anumit nivel accept explozia blogurilor boutique vintage sau nonvintage. Încurajez iniţiativa de a-ţi vinde, a vinde piese vestimentare şi accesorii. Sincer, am încercat şi eu să elimin prin această metodă piesele pe care nu le mai folosesc. Explicaţia pentru faptul că mulţi sau marea majoritatea a celor care deţin acest tip de blog confundă sever noţiunea de vintage cu haine vechi, o las pe seama lipsei de educaţie în modă sau a informaţiei eronate. Însă nu aprob şi contrazic iniţiativa de a întinde până la extrem ideea de online boutique şi a confunda imaginile potrivite unui blog de fotografie personala/album cu imagini care ar trebui să vândă un produs. Astfel de imagini:

de pe blogul The Blonde Fashion Boutique, nu corespund şi nu fac decât să încurajeze orice altceva dar nu proiecte de online boutique. E ca şi cum aş spune – Cătălin Botezatu e cel mai bun designer român. Nu contesc nimic, doar nu aprob. Via @ Gusty

8 ani mai târziu …

… am folosit din nou metroul şi insist să trec în agendă evenimentul nu doar pentru că mi-a consumat 120 de minute spre deosebire de 30 de minute cât dureaza călătoria locuinţă personală – sediu redacţie. O aventură incontestabilă pe care aş dori să mi-o pot permite în fiecare dimineaţă. Desigur, am învăţat mersul metroului şi data viitoare nu voi mai irosi 2 ore, nu voi mai merge instinctiv după mulţime în speranţa că voi ajunge la destinaţie mai uşor. Consult hărţile anterior voiajului.

Ultima oară când am călătorit cu metroul locuiam în Londra. Atmosfera era mai plăcută, în Bucureşti cei care folosesc metroul sunt prea trişti. Deşi probabil i-am amuzat cu cafeaua mea portabilă din care absorbeam la fiecare staţie.

Da, ştiu mi-a luat 2 ore o călătorie de 6 staţii. M-am pierdut la metrou, în metrou, pe lângă metrou.

Aspect fascinant – priveliştea pe care ţi-o oferă ochiul care vede până la începutul de la capătul din faţă al metroului când acesta, metroul se deplasează în linie dreaptă.

Pantofii parfumaţi ai lui Vivienne Westwood

Aseară la Fashion Wednesday m-am îndrăgostit de:

Sandale semnate de Vivienne Westwood pentru fabricantul brazilian Melissa. Sandale parfumate pe vecie datorită plasticului tratat cu un tip de răşină parfumată. Da, sandale din material dezintegrabil si reciclabil. Sunt în extaz deja. Divin.

Despre Melissa:

“Incepand de astazi, in completarea colectiei Bitchicleta, in magazinul ZASHA (str. Nicolae Golescu nr. 20) va intra noua colectie de pantofi Melissa. Colectia este disponibila intr-un numar de 10 modele, serie limitata, si in paleta de culori alb, auriu, argintiu, albastru, verde, negru.

Brand-ul brazilian Melissa este prezent pe piata de aproape trei decenii si este recunoscut peste tot in lume pentru inovatiile din domeniul produselor din plastic. Acestea sunt create din materiale dezintegrabile si reciclabile.

Sic si eco-friendly, parfumati si aratosi, pantofii Melissa fac, zilele astea, o istorie dupa chipul si asemanarea lor: funky, sarmanta si confortabila.
Vivienne Westwood si-a pus semnatura pe patru dintre modelele de pantofi manufacturate de fabricantul brazilian Melissa.”

Mai multe detalii pe Zasha Blog.

de ce Twitter dependenţa?

Nu ştiu dacă vă întrebaţi dar eu mă întreb de ce sunt aşa dependentă de Twitter. Probabil pentru că de cele mai multe ori găsesc twitts cum ar fi acesta de la  @Desspina:

“No woman will ever be truly satisfied, because no man will ever have a chocolate penis that ejaculates money.”

Twitter poate fi şi o sursă de inspiraţie. Acum aproape 2 ani, cand îmi povestea Gusty despre lansarea Twitter  de la conferinţa DLD la care participase, mă amuzam la ideea în sine şi o găseam puerilă. Şi mi-am tot zis să nu mai spun niciodată, niciodată! Probabil nici cei de la Twitter nu au estimat potenţialul proiectului. Fascinat de observat evoluţia Twitter România.

R.R – adevăr sau minciună

Cristi Marinescu şi Gusty mă provoacă să scriu 14 afirmaţii cu şi despre mine dintre care 7 sunt adevărate, 7 false. Voi trebuie să ghiciţi care sunt cele false.

  1. consider superficialitatea un defect
  2. am avut o aventură cu un nigerian
  3. moda reprezintă o obsesie pentru mine
  4. îmi plac doar bărbaţii, băieţii frumoşi
  5. locuiesc cu o pisică
  6. dezagreez trezitul de dimineaţă
  7. am 3 aluniţe
  8. mă mustră conştiinţa, mult timp, când am momente de prostie
  9. păstrez fotografiile cu foşti iubiţi
  10. îmi place ceapa
  11. urăsc misoginii
  12. când sunt îndrăgostită am ochii verzi
  13. am o pereche de Manolo Blahnik pe care o iubesc
  14. cred că omul ar trebui tratat cum nu se aşteaptă când vrei să obţii ceva de la om

Predau leapşa cui o pofteşte îndeajuns.

Din febra nominalizărilor

Vine primăvara în blogosfera ce pare să se dezmorţească printr-o febră a premiilor. Mi-am făcut datoria presupusă şi am propuns cele mai bune bloguri de modă la secţiunea design/creaţie a competiţiei RoBlogFest. Da, ştiu, nu e opţiunea care le merită însă organizatorii competiţiei au promis o categorie aferentă pentru 2010. Asta presupune mai multe bloguri de modă (şi aici nu încadrăm din păcate blogurile vintage) mai multă calitate în conţinut şi mai multă implicare în ideea de proiect – blog (aluzie subtilă pentru unii membri RFB).

Revenind serios la nominalizări şi premii, simpaticele fete de la BURP m-au onorat cu premiul:

Le dăruiesc la rându-mi mulţumirile cele mai sincere şi le trimit respect pe aripile vântului. Premiul se prezintă sub forma unei lepşe pe care o acord mai departe, conform cerinţelor, următoarelor bloguri, evident fabuloase după umila-mi părere:

  1. So Fash’ON
  2. MauVErt
  3. Nu ma plictisi
  4. DaDa MODA
  5. Adina Necula
  6. Carola’s Musings
  7. Celebrity Fashion
  8. Gri Urban
  9. Sweet Fancy Treat
  10. The F Word

Spor cu leapşă dragii mei fabuloşi:

1. postezi imaginea de mai sus pe blog

2. nominalizezi 10 bloguri care merită premiul şi să anunţi proprietarii blogurilor de ce şi cum

A, şi ….. am fost nominalizată şi eu la …. Cea mai sexy microbloggerita (eu sexi????? chiar încep să mă simt în caz) şi Microblogging – VIP microblogger (VIP pe motiv de Redactor-şef) de draga mea dragă Diana Bobar (trebuie să-i vezi ultimele interviuri TV). Diana, vorba Carolei – mulţumescu-ţi.

Nu ştiu cine mă enervează …

Ştiu că e în trend, să scrii posturi lungi şi documentate sau scurte şi nedocumentate despre cineva care te enervează extrem. Mai mult sau mai puţin. Stau de jumătate de oră şi mă gândesc despre cine să scriu. Despre cine aş putea scrie. Pentru cine mi-aş consuma energia să scriu un post. Documentat sau nu. Pe cine urăsc aşa mult. Cine mă enervează îndeajuns de mult încât să scriu despre. Şi firear, dar nu găsesc nici un canditat. Viaţa e grea când nu ai pe cine înjura. Îndeajuns. Desigur, sunt mulţi care mă enervează. Dar nu îndeajuns.Voi despre cine aţi scrie? Cine vă enervează îndeajuns?

Boots Yummys

Boots e un fel de Sephora. Mi-e dor de Boots. Mi-e dor de produsele lor. Am primit azi câteva mostre cu un ambalaj interesant ce îmi aduce aminte de produsele Benefit.

Mi-e dor şi de Benefit. Sunt produse foarte bune, ambele, le ştiu de când locuiam în Dublin. Să mai scriu că mi-e dor şi de Dublin? Abia aştep să ajung acasă să comit o baie cu spumă, poate îmi mai trece dorul …

LE – am comis o baie cu spumă Soap and Glory Boots egal yummy. Exfoliantul Soap and Glory de după baie e şi mai yummy.

Piţipoancă = stil sau atitudine?

Acum aproape 3 ani, când m-am întors în România am descoperit cu surprindere ideea de piţipoancă. Văzusem şi de pe alte meleaguri personaje gen piţipoance, însă nicăieri nu erau atât de în vogue ca în RO. Dacă atunci, în 2005 piţipoanca avea o definiţie, în ultima vreme, mai ales de la apariţia pitzipoanca.org, are o cu totul altă nuanţă, care de altfel nici macar nu apare înregistrată oficial în DEX. Atunci definea o atitudine, acum defineşte un stil. Nimic mai mult. Nu e o noutate, nu e un “fenomen aparut după Revoluţie” sau aparţine unei “specii apărută din goana după succes” cum titrează Adevărul.

Sclipiciul, cerceii mari din aur şi imprimeul leopard există de câteva sute de ani. Stilul kitsch cu care se înrudeşte stilul piţipoanca sau cocalar, e şi el destul de celebru şi cu istorie. Repet, nimic nou. Şi aici nu înţeleg de ce se vrea istorie de la cei care adoptă stilul sau atitudinea de piţipoancă. La fel de interesant de criticat a fost şi este şi stilul punk sau al rockerilor rebeli din anii 80. Există stil şi atitudine şi acolo, au fost şi ei martirizaţi îndeajuns însă nu la fel cum sunt piţipoancele sau cocalarii.

De ce judecăm atât de profund stilul şi atitudinea de piţipoancă? Frică, gelozie, invidie?

Meseria de consultant de imagine nu îmi permite să judec omul după felul în care se îmbracă pentru că grave greşeli vestimentare facem cu toţii, dacă ar fi să ne luam după standarde şi tipare. Important e să îmbraci ce îţi place, ce ţi se potriveşte şi complementează trăsăturile naturale. Esenţial e să îmbraci ce îţi place. Ca orice alte reguli şi cele vestimentare sunt făcute pentru a fi încălcate. Aici intră în joc rolul criticului de modă. Însă criticul de modă nu critică omul ci nerespectarea regulilor. Dacă ai ales stilul piţipoancă nu înseamnă că  IQ -ul tău e redus spre 0 sau că faci parte dintr-o specie. Pentru că la noi stilul pitzi e relativ nou şi mai evident în atenţia publicului datorită internetului,  comentariile maliţioase şi exagerarea pe măsură nu au întârziat să apară.

Geo scrie frumos despre pitzipoanca.org – ” Religii diferite, haine diferite… “Conformează-te sau mori” e mesajul hâd din spatele pitzipoanca.org. Fii ca noi sau pleacă. Poartă roz, poartă aur la gât şi te vom crucifica. Ascultă manele şi mori. Toţi la fel, toţi aceiaşi”.

Piţipoancă e doar un stil vestimentar şi sau o atitudine? Cert e că nu e un fenomen, specie, uşor de abordat. Propun mai întâi să încercăm să imităm stilul şi atitudinea şi apoi să judecăm.