Pentru că ceasul e pe moarte …

Nooka sau Alessi? Primit comunicat de presă. Plăcut următoarele:

Interesant de reţinut:

  • Nooka este creatia designerului Matthew Waldman, care spune ca ideea i-a venit in timp ce privea un ceas pe peretele unui hotel din Londra si a realizat cat de putine moduri de a afisa ora s-au folosit de la inventarea orologiului si pana acum (probabil pentru ca majoritatea sunt prea putin practice sau neintuitive). Ca urmare, a creat designul Nooka, ce a prins foarte bine, ajungand pe mana unor vedete precum Alicia Keys sau Kanye West.
  • Ideea din spatele acestui tip de produs pare a fi aceea ca, la ora actuala, avem permanent la noi atatea dispozitive care sa ne spuna ce ora e (incepand cu telefonul mobil si terminand cu computerul de bord al masinii) incat ceasul isi pierde destinatia initiala si se transforma intr-un fashion statement. De altfel, chiar si Matthew Waldman afirma ca in opinia lui ceasurile sunt un produs pe moarte, care nu poate supravietui decat ca bijuterie sau obiect vestimentar / accesoriu.
  • Preturile pot parea usor piperate, intre 366 si 1295 de lei, dar argumentele pro-achizitie nu lipsesc. Fie ca vorbim de designul excelent, de modul in care ceasurile se muleaza pe mana, de excentricitatea si versatilitatea culorilor sau calitatea materialelor, mereu gasesti un motiv pentru care sa iti pui un ceas de la Clockwise pe wishlist.
  • Comenzile se fac online, iar livrarea se face prin curier in 24 de ore cu plata la ramburs @ www.clockwise.ro

Suduiţi-mă, vă rog!

Lumea suduie R.R pentru că poartă cizme de cauciuc, lumea suduie O.B pentru că poartă cizme de cauciuc. Ador ale mele înbulinate cizme de cauciuc (mi le-am cumpărat recent de la Aldo) şi ţin să asigur lumea şi în scris: cu cât mă suduiţi mai mult cu atât mă încăpăţânez să le port mai mult. Mai jos protestez la birou. Foaia de pe faţă a fost necesară deoacerece un anumit coş de pe o anumită parte a feţei mele nu se asorta geometric cu bulinele de pe cizme.

Gaia Finlandia Midnight Fashion Party

Claudia m-a rugat prieteneşte să mă ocup de styling (stilare nu sună ciudat?) pentru ţinuta cu care a participat la petrecea al cărei titlu îl gasiţi în titlul postului, petrecere care a avut loc aseară în clubul al cărui nume îl găsiţi tot în titlu. De la stânga la dreapta: Mădălina într-o rochie Claudia Castrase, Claudia Castrase în persoană şi eu, R.R tot într-o rochie Claudia Castrase. Mai multe fotografii şi detalii pe RFB.

Am defilat, am făcut poze, am vorbit cu unii alţii despre unele altele din domeniul modă şi am plecat acasă la miezul nopţii. Petrecerea mi s-a părut uşor rigidă, poate pentru că nu am consumat şi eu alcool …. Dar îmi place şi mă laud cu ţinuta pentru Claudia: rochie lungă Claudia Castrase, cardigan Debenhams, curea Parfois.

Se poartă ce îţi place!

Eram la benzinarie, la casă, plăteam benzina evident, un pachet de Malboro Filter Plus şi o Coca Cola Light. Doamna de după casă se uita ciudat la mine:

Ea: Mă scuzaţi că mă uit aşa, dar colierul dvs … nu am mai văzut aşa ceva prin reviste, se poartă, pentru că imi place foarte mult?

Eu: Mulţumesc frumos, este croşetat de mama. Si DA se poartă ce vă place, revistele sunt sau ar trebui să fie un ghid, nu biblie.

Colierul în cauză fotografiat de Radu Nuţu:

A.B.M.R – propunere draft

Marţi seara, la petrecerea de după EXTINS, JEWEL PARTY, împreună cu DIANA BOBAR, CLAUDIU de la MAUVERT şi ALEX CONU am comis un gând: Hai să producem o asociaţie a blogurilor de modă.

A.B.M.R – asociaţia bloggerilor de modă din România

  • Ce ne propunem – în primul rând – membri
  • Ce dorim – rubrica blog de modă la premiile şi competiţiile blogosferice
  • Ce oferim – rămâne de dezbătut la prima adunare generală.

Cei care vor să se înscrie în asociaţie au nevoie de:

  • blog de modă

sau

  • blog personal şi de modă

sau

  • blog la modă

sau

  • mai propunem la urmatoarea adunare generală

Pentru înscrieri aveţi nevoie de un comment la acest post în care să vă exprimaţi dorinţa de aderare la ABMR (nume provizoriu până la prima adunare generală)

Acesta este un draft de propunere şi trebuie tratat ca atare, rog colegii implicaţi în acţiune sa vină şi cu alte idei.

Hai să ne unim cu toţii (am mai scris degeaba despre asta acum un an, pentru că atunci eram doar eu, Diana şi Octavian Coifan) bloggerii de modă din România.

VORBESC ŞI SCRIU LA MODUL CEL MAI SERIOS!

Mulţumesc,

R.R

LATE EDIT:

MEMBRI FONDATORI

1. DIANA BOBAR

2. MAUVERT

3. CONU

4. R.R

MEMBRI

5. GRI URBAN

6. DADA

7 TALKOWSKI

8. ALEX BURUNTIA

9. CAROLA’S MUSINGS

10. DAIANA

11. JOSEPHINE

12. MONDEN INFO

13. CELEBRITY FASHION

14. FASHION IN MY EYES

15. COSMO BOUTIQUE

16. SOMETHING WITH A TWIST

17. ALINA ENE

18. MILAS FASHION

19. GINA BULINA

20. THE F WORD

21. CALEIDOSCOP

22.FASHION VISA

23. 10TH MUSE

23. GLAM BOUTIQUE

24. ANAIS

Uneori NU totul se întâmplă pentru un motiv

Şi asta pentru că acum câteva săptămâni am asistant la un episod trist şi până acum câteva minute mă tot întrebam de ce … de ce eu? Acum câteva minute am citit utimul post al lui Krossfire … post la care – comments are closed …

Într-o dimineaţă am ieşit cu câinele la plimbare. În faţa blocului un cuplu ( ea cerşeşte în fiecare zi în faţa bisericii de la colţul blocului, el pare beţiv de meserie) cu un copil mic, se certau penibil de urât. Când am trecut pe langă ei, nu am putut să nu ignor copilul de câteva luni, cu hainele rupte, faţa murdară şi privirea pierdută. Mi-am continuat plimbarea etc. La întoarcere, câinele meu s-a speriat de maşinile care treceau cu viteză exagerată pe bulevard şi l-am luat în braţe, e fragil, bolnăvicios etc. Ajung în faţa blocului, cuplul era tot acolo, se certau şi mai violent, probabil el se pregatea să o bucure cu ceva pumni pe ea. Copilul nu mai era în carucior. Ei nu observaseră. Copilul se strecurase sub privirile lor (nu stiu cum naiba nu l-au vazut trecătorii, şi nu ştiu de ce naiba nu a facut nimeni nimic) şi se oprise la câţiva centimetri de stradă … bulevard … unde maşinile circulau cu viteză … Nu ştiu ce urma să se întâmple … Am fugit spre copil şi am încercat să îl iau şi pe el în braţe, al meu câine se agita cumplit în braţele mele (sper, pentru că simţea pericolul), maşinile treceau în continuare, la câţiva centimentri de noi, cu viteză MARE … Am ţipat la ei, cuplul, mama şi tatal copilului … se certau în continuare …
După câteva secunde s-a trezit la realitate mama … Nici un trecător nu m-a ajutat.

Nu cred că am să uit vreodată cum m-a privit copilul în acele secunde …

Ce vină are el? Era doar la câţiva centimetri de moarte. Şi dacă nu eram eu? Era altcineva? Cine? Trecătorii?

Oare mai trăieşte? Pentru ce s-a nascut dacă toate se întâmplă pentru un motiv? Dacă data viitoare chiar îl calcă maşina? Sau în beţia lui, tatal îl confundă cu un obiect de decor şi …

Toate se întâmplă pentru un motiv, chiar şi naşterea acestui copil a cărui viaţă este permanent în pericol datorită modului de viaţă al părinţilor?

Pentru asta s-a născut? Să fie salvat de străini?

Nu ar fi fost mai bine ca naşterea lui să fie controlată? NU, e mai bine că s-a nascut şi viaţa îi este ameninţată zilnic datorită neglijenţei şi imbecilitaţii parinţilor.

Chiar nu vă place?

LATE EDIT –  am greşit titlul sau …  de nu reacţionează nimeni la chestia asta faină?

În ultima vreme am survolat cu precădere în blogosfera româneasca ca într-un final de zbor să mă acomodez şi să accept tipul de oxigen specific. Până astăzi când am intrat în spaţiul Iancului, unde rămas fără OXIGEN când am descoperit cum zboară el cu balonul ….

CONCLUZIE – acesta este un exemplu de diferenţă dintre EI şi NOI. Cine întelege, ştie.

Sau ca să citez din Blegoo:

E trist totusi… cand ajungi sa vezi lucruri din astea… dupa ce vii din netul romanesc… adica… e un soc, e alta lume. Sau trecere brusca de la mahalageala de bloc… la eleganta si rafinament ….

Lena Criveanu Primavară Vară 2009

Lena Criveanu pur şi simplu a ţipat cu şi prin această colecţie. La fel cum ţipăm noi la Bucureşti, la fel cum ţipa el la noi.

În timpul prezentării am ramas fără cuvinte … mă uitam la Claudiu care nu mai contenea să zică WOW, şi nu mă puteam concentra decât asupra unei fraze – să mai zică românca aia de la Valentino – care modă româneasca!!!!

Aceeaşi frază am repetat-o şi după prezentare. Ce altceva pot să zic? Ar trebui să fim mândri cu astfel de designeri, să îi susţinem, să îi promovăm, nu?

Nu e uşor să creezi fără buget, oricât de talentat ai fi, să creezi pentru a te încadra în standardele internaţionale. Nici nu vreau să mă gândesc de ce buget a avut nevoie Lena pentru această colecţie.

1 2 3 4 5 7