The Prada Shoe

13 Responses to The Prada Shoe

1. rox says:

   18 May 2008 at 15:32

   Cum ne putem urati singuri? Cer iertare acelora care apreciaza astfel moda insa mie mi se pare hidos!!
2. Ioana Liliana says:

   18 May 2008 at 15:34

   Da… asta ma intreb si eu mereu
3. star says:

   18 May 2008 at 17:13

   este inadmisibil, tot ce se gaseste la noi trebuie sa fie dublu,jacheta luata acum o luna din viena 150 dolari,in bucuresti 320,ce sa mai zic,si revistele de moda la fel 20-30 dolari aici.Si se mai mira unii de ce pleaca romanii!..
4. maria says:

   18 May 2008 at 17:45

   Le-am vazut purtate ca sinur element de decor…era singura piesa din outfit care era colorata si “ornata” .Si stateau frumos. E foarte dificil sa le porti. In nici un caz nu merge cu stilul varza din fotografie.
5. AnnieN says:

   18 May 2008 at 18:25

   La noi a existat mereu problema asta. Pe langa produse contrafacute, avem si suprapret… Ca sa nu mai vorbesc de piesele care fac parte din colectii de acum 2, 3 sezoane – dar sunt prezentate drept actuale…
6. roxanaradu says:

   18 May 2008 at 18:32

   si totusi nimeni nu face si nimic …..
7. Ioana Liliana says:

   18 May 2008 at 18:40

   Eram intr-o zi la Lacoste si vroiam sa iau un cadou: o pereche de pantofi barbatesti. Intamplator era o vanzatoare pe care o stiam si tocmai imi spusese ca n-au nici o colectie noua si ca ce au e de cel putin 2 sezoane. In timp ce plateam tricourile pe care mi le luasem (daca tot facusem drumul pana acolo) intra un domn dorind sa-si cumpere incaltaminte. Si ce credeti? Ii prezentau pantofii ca si cum ar fi fost tocmai primiti. Eu consider ca problema e pe de o parte la managerii de magazin (care nu reduc ce iese din colectie si nu angajeaza persoane avizate in domeniu) si pe de alta parte la cumparatori (care, in marea majoritate, nu sunt informati si “inghit” orice)
8. natty says:

   18 May 2008 at 23:06

   mie chiar imi plac pantofii prada din colectia asta si chiar nu suport de obicei moda trasnita…
   oricum cei care ii aduc in romania cred ca au senzatia ca ne fac o favoare si pentru asta merita un adaos mai mare…
9. Oana Elizabeth says:

   19 May 2008 at 2:28

   Inainte sa spun orice despre preturi, pantoful e prea mic pt persoana din fotografie- ii ies degetele afara! Ew. Cumpara sandale si pantofi decupati 1/2 de masura mai mare ca sa nu ai aceeasi problema. Oricat de scump poate fi un pantof sau o haina, daca masura nu e buna sau nu e croit sa ti se potriveasca, nu va arata frumos. La fel si cu lucrurile mai putin scumpe, pot fi imbunatatite considerabil daca le iei la croitor sa le ajusteze pt corpul tau. Chiar si cizmelor inalte le pot fi adaugat elastic la cizmar daca sunt prea stramte sau pot fi facute mai inguste.

   Cat despre lucruri din sezoanele trecute, cred ca magazinele nu au cerinta destul de mare ca sa cumpere marfa actuala in fiecare sezon si cumpara mai rar. Acest lucru se intampla peste tot in lume in orase mai mici sau in locuri unde nu se vinde foarte mult. Un alt motiv poate fi un container de marfa prins in port sau in vama pt foarte multe motive- se intampla foarte fregvent. Producatorii care importa materiale si au productia intr-o alta tare se lovesc de problemele acestea mereu (si pot fi din Italia, China sau orice alta tara). Cunosc persoane carora li se intampla acest lucru. La fel si magazinelor.

   Preturile, nu cred ca sunt mari numai pt ca magazinele vor profit 500% desi orice afacere trebuie sa faca bani sau nu poate supravietiu, nimeni nu deschide un magazin de suflet bun ca sa vanda lucruri scumpe in pierdere. Pe langa chirie, lumina, vanzatoare, fondul de pensie, taxe, cost de website si alte cheltuieli, mai sunt si multe tarife care pot fi aplicate, taxe de import si asa mai departe. Fiecare tara are taxe de export pt anumite articole (si depinde si catre ce tari) si tarile importatoare au si ele taxe de import. Mai ales la obiecte “de lux” pt ca stiu ca acolo sunt bani de facut. Unele tari chiar nu pot exporta/ importa catre si de la anumite tari. Comertul international are multe reguli si costuri peste care un mic magazin nu are control. Toate, una peste alta, se aduna si lucrurile ajung in magazine la preturi foarte mari inainte sa li se adune diferenta pt pretul en detail. Plus ca daca magazinul nu cumpara cantitate mare, nu beneficiaza de reduceri de la producatori.

   Majoritatea producatorilor au o comanda minima, de exemplu: 50 de perechi pe stil (de pantof, bluza, pantalon, etc; daca vrei sa cumperi un pantof cu toc, unul fara si o sanda, inseamna ca trebuie sa comenzi 50 de perechi cu toc, 50 fara so 50 de sandale), sau au o comanda minima de 3000 euro sa zicem- comenzile minime variaza de la brand la brand, cu minimuri mai mari la branduri cunoscute si daca magazinul nu are puterea de cumparare, nu se califica sa cumpere de loc. Din motivul acesta pot gasi distribuitori sau birouri de cumparare care fac comenzi mari la producatori si le vand in cantitati mai mici la preturi mai mari (trebuie sa faca si ei profit sa stea in business).

   Nu vreau sa justific preturile exorbitante (it just plain “sucks”- scuze, nu stiu ce alta expresie poate exprima situatia), dar sper ca am explicat anumite motive la care consumatorul nu are acces. Productia, comertul en gros si en detail, mai ales international, au multe lucruri la care nici nu te gandesti la prima vedere. In esenta, cumperi la un pret si vinzi dublu, scazi cheltuielile si la sfarsitul zilei ai un profit, dar nu e chiar asa de usor, sau toata lumea ar face-o. Ce este de facut? Nu stiu daca la nivelul consumatorului se poate face ceva. Politica- si nu numai a noastra e facuta de cei alesi, reprezentanti, directori, ministri. Alte tari au si ele motivele lor. Ar fi interesant sa se gaseasca cineva care sa mearga prin toate aceste lucruri sa documenteze si/ sau sa schimbe legislatia pt ca vrea un pantof Prada si s-a saturat sa plateasca triplu, ha, ha. Rox, idea pt urmatoarea ta serie de interviuri

   Macar acum exista aceste branduri pe piata Romaneasca, inainte visam. Si sa pun lucrurile in perspectiva, nu toate lumea isi permite aceste obiecte in “afara”. In orice tara, majoritatea nu se imbraca in Chanel in fiecare zi sa mearga la piata. Pot sa si vad scena: intr-un taior Gucci si pe tocurile Prada in Obor, “Cat costa varza?” hi, hi.

   Roxana, multumesc pt noutatile din Industria de moda din Romania, e si timpul ca lucrurile sa inceapa sa progreseze si ma bucur ca relatezi experienta, e si informativ si distractiv.
10. roxanaradu says:

    19 May 2008 at 9:03

    oana …. wow ….
    multam pt idee chiar o sa ma documentez in ce priveste.
    si multumesc pentru cele de mai sus…. dar totusi ….
11. star says:

    19 May 2008 at 11:22

    chiar stateam si ma gandeam la toate magazinele deschise in buc in ultimul an victoria46,the place concept etc,o parte din tinute sunt acceptabile adica au preturi pana in 700 euro,dar sunt tinute lanvin,balenciaga si dior prezente in toate editorialele rev de moda,oare chiar se cumpara, ma gandesc ca si pentru o “vedeta” de la noi unele preturi sunt mari.bine acum ptr o fashion victim nimic nu e scump, cunosc persoane care au facut credite de mii de euro sa-si cumpere haine si accesorii….
12. Ioana Liliana says:

    19 May 2008 at 13:18

    Dar sa merite, sau mai bine zis sa nu existe adaosuri nejustificabile
13. Oana Elizabeth says:

    19 May 2008 at 22:34

    Si preturile nu sunt mari numai la haine si accesorii, cam toate obiectele pe care le-am vazut in magazine in Romania au preturi mai mari ca in America si Europa. Si electronicele. Argh!

    Intotdeauna m-am intrebat cum stau anumite magazine in business cand cei care isi pot permite ceva la aceste preturi nu sunt multi. Pe de alta parte, cei care isi pot cumpara lucrurile aceastea sunt clienti loiali pt ca nu sunt foarte multe magazine de unde isi post procura aceste simboluri de statut (calitatea merge pana la un punct, dar toate aceste marci arata statutul financiar- peste tot in tarile dezvoltate logoul LV spune ca ai cheltuit de la $500 in sus pe portofel si de la $1000 pe geanta); in Romania, probabil ca dublu. Ironic.

    O alta posibilitate e ca au relatii stabilite cu anumiti clienti, “persoane publice” si asa mai departe. Aproape ca personal shopper, primesc marfa, le dau telefon. Daca sunt destepti lucreaza astfel pt ca acesti clenti nu cheltuiesc numai pe hainele in sine, cheltuiesc pt servicii exclusive, se simt bine cand primesc astfel de atentii. In afara, piata e foarte competitiva si magazinele concureaza pt aceeiasi clienti prin customer service.

    Este un fel de viata care cere intradevar bani. A intra in datorii pt ca vrei sa te simti parte din lumea aceasta e o alegere care nu te plaseaza in ea, e doar o iluzie si e so o gresala financiara. Americanii au o expresie: “all dressed up with nowhere to go”.